Sfântul Cuvios Pavel era din Egipt, din Tebaida, și a trăit pe vremea lui Deciu (249-251) și Valerian (253-260). El învățase carte elinească și latinească, precum și dreapta credință din Sfintele Scripturi. Pornindu-se prigoană împotriva creștinilor și fiindcă bărbatul surorii sale voia să-l dea dregătorului spre chinuire, sfântul, care atunci avea 20 de ani, a fugit în munți, unde s-a nevoit până la 113 ani. El a fost hrănit o vreme, precum odinioară Ilie, de un corb, care-i aducea în fiecare zi pâine. Marele Antonie l-a găsit pe Sfântul Pavel Tebeul adormit întru Domnul, în genunchi și cu mâinile ridicate la cer în rugăciune. Acesta este cel dintâi pustnic cunoscut al creștinătății. Tot azi pomenim pe Sfântul Cuvios Ioan Colibașul, care, ieșind din lume, s-a făcut monah în mănăstirea neadormiților din Constantinopol. De la o vreme, a fost chinuit cumplit de dorul pentru părinți și, primind binecuvântare să iasă din mănăstire, și-a petrecut viața într-o colibă aproape de casa părintească. Înainte să moară s-a descoperit părinților săi, care l-au îngropat în coliba lui, iar peste mormânt au ridicat o biserică.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|