Exceptional topic!
Ca sa nu deranjez, as voi sa fac o singura precizare: basmele si creatiile populare perene, in genere, lucreaza asupra copiilor chiar daca ei nu au o cheie hermeneutica foarte explicita.
Ca si visul, care e un fenomen sanogen (de obicei; exista totusi vise in care oamenii innebunesc, din pacate) per se, interpretarea lui fiind deja un act suplimentar dar nu neaparat necesar - si basmele au puterea launtrica de a lucra in sens pozitiv sufletul cititorului sau al ascultatorului.
Desi nu e foarte evident acest lucru, copiii au mult de castigat fie si numai prin ascultarea povestii. Sufletul curat si puternic/plin de viata, de duh, al copilului, se pricepe de minune ce sa faca cu hrana dinlauntrul hainei de cuvinte a basmului.
Fireste, o talmacire cuminte si potrivita persoanei copilului, este binevenita. Totusi, ramane aceasta: basmul, ca si cantecul, ca si pilda - opereaza deja, cu putere mare, in inima omului.
Ca si Mihnea, in postarea caruia m-am regasit, si eu am ascultat numeroase povesti (Creanga, Ispirescu etc.) in copilarie. Multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta! Miezul ori saminta povestii a lucrat singura, precum germineaza semintele sub patura de gheata a iernii, inlauntrul mintii si inimii mele. Mai tarziu, cand a venit vremea sa imi caut radacinile (sau, poate, cerul instelat dinlauntrul inimii), am dat si peste aceste comori launtrice, sadite demult, in vremuri uitate. Mare mi-a fost bucuria si folosul!

Succes in dialog, oameni buni! Domnul sa va dea bici!....:)