[Mihnea Dragomir]

Desigur. Nu numai ca se poate, dar este si un lucru foarte frumos, ca intotdeauna cand, peste ani, intoarcem un serviciu.

Problema ridicata imi aminteste de primele doua articole al Juramantului lui Hippocrate:
"Să respect pe cel care m-a învăt›at această artă la fel ca pe propriii mei părint›i, (...)să-i consider pe descendent›ii lui ca frat›i s™i să-i învăt› această artă, dacă ei o doresc, fără obligat›ii s™i fără a fi plătit.
Să transmit mai departe învăt›ăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu(...)

Casatoria este, intr-un fel, o ordinare. Un sacramentum ordinis. Vazuta astfel, ea este o continuare a sacramentelor initierii. Ca si, intr-un fel, juramantul hippocratic (de aia ar trebui sa-i spuna familiei respective "Ordinul Medicilor", in loc de nefericita si laicista formulare "Colegiul Medicilor"). Ce poate fi mai frumos decat sa transmiteti ceea ce ati primit, exact urmasilor celor de la care ati primit ?

Un gand bun tinerilor fini! Fie ca aceasta casa "de piatra" pe care o cladesc, fie ca aceasta noua biserica domestica sa creasca in cuprindere si inaltime, aducand rod bogat spre mai marea glorie a lui Dumnezeu!