Inainte de 89 mai mult sa facea de frica ca sa nu intre la puscarie sau
familia sa-i fie atacata.
Una sa muncesti de frica si alta este sa muncesti din initiativa pentru concurenta.Acolo unde se munceste de frica acolo-i circ
(ca la circ cum sunt dresate animalele cu biciu, asa si pe regimul lui Ceasca).
Imipare rau, dar aici gresiti! In perioada 1964-1989 nu se muncea de frica, ci in general se muncea din pasiunea pentru meseria respectiva!
Foarte multi conducatori de unitati chiar vroiau sa faca treaba buna, erau dedicati trup si suflet pentru unitatea si meseria respectiva.
Sa-l amintesc pe regretatul director al IAS Husi- Ioan Neamtu, care a trebuit sa faca nenumarata interventii la centru (argumentate si cu produse locale- vin, carne, lactate, etc), pentru aprobarea unor investitii, care efectiv se zbatea zi si noapte ca unitatea sa mearga bine, planul de productie sa se realizeze si sa fie depasit chiar, care era stimat si respectat de absolut toti salariatii IAS-ului si de toti locuitorii din Husi, si in care aveea o influienta mai mare la Bucuresti chiar decat primul secretar al judetului.
Tata l-a cunoscut personal pe renumitul -cum i se spunea- Neamtu de la IAS Husi- si a gasit întotdeauna sprijin la el pentru rezolvarea unor probleme cu care se confrunta atunci si Grup depozite Husi-UJCC Vaslui.
Sa-l amintesc pe regretatul Alexandru Filioreanul, director regionalei CFR Iasi. Prin eforturile sale s-au aprobat investitii pentru electrificarea, dublarea si echiparea cu bloc automat de linie a magistralelor feroviare a Moldovei, si tot el in 1981, la o partida de vanatoare desfasurata langa Pascani, l-a convins pe ceausescu sa aprobe fondurile pentru realizarea caii ferate Pascani- Targu Neamt, inaugurata in 1986.
|