Ispitele sunt precum furtunile pe mare. Furtuna scoate la țărm lemne, mizerii și altele și, astfel, marea se curăță și devine liniștită. Prin ispite se face curățenia, apropierea de Dumnezeu și, în final, omul devine „dumnezeu după har”. Toate sunt trimise și dăruite de Pronia lui Dumnezeu, pentru ca să dobândim sănătatea noastră sufletească pierdută. Sănătatea sufletului, a inimii, este sfințenia, sănătatea reală!
Fără smerenie nu propășim! Ispitele aduc smerenia. Fără ispite ea nu se câștigă! Vom trece prin osteneala și prin truda tăierii propriei voințe, ne vom smeri cugetul și, astfel, ne vom înălța pe culmi. Nu există altă cale! Dacă ne-am smerit, ne vom înălța, dacă nu ne-am smerit, vom rămâne jos, în patimi, în neputințe, și vom muri odată cu acestea!
Când ne vin ispitele, să nu aruncăm vina pe ceilalți. Să ne întoarcem privirile înlăuntrul nostru, ca să ne vedem starea pătimașă, locul de unde pornește tulburarea inimii! Când avem lumină în suflet, atunci vedem că pricina pornește din inimă, din starea pătimașă și de la omul cel vechi care viețuiește înlăuntrul nostru.
(Avva Efrem Filotheitul )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|