În multe culturi, la popoare cu vechimi variate, apare acest Bătrân Înţelept, Bun, Darnic, Iertător...
Una dintre explicaţii, ne-teologice dacă e să privim doar la aparenţa cadrelor conceptuale de unde provine, este aceea a unor psihanalişti care spun că Moş Crăciun şi fraţii săi sunt o obiectivare exterioară, materială şi mintală a unui conţinut arhetipal universal uman: Bătrânul Înţelept. Fiecare om poartă în matricea lui sufletească acest tip de energie (da!) care se încorporează în imagini, gânduri, aspiraţii etc. numite per total Moş Crăciun.
După un mecanism similar au luat viaţă şi se manifestă şi alte simboluri, mituri etc. Sunt concretizări exterioare ale unor resurse omeneşti interioare.
Şi ne simţim bine în contact cu ele, ca şi cum ne-am reîntregi. E un sentiment de plăcere, de alinare, de linişte şi bucurie.

Teologic, aş fi mers în direcţia dificultăţii de a cunoaşte Chipul lui Dumnezeu din om, aceste arhetipuri fiind doar moduri căzute şi piedici naturale în drumul căutătorului de Dumnezeu prin lumile interioare....
Moş Crăciun e, pentru mine, imaginea degradată a Chipului lui Dumnezeu din noi. Dar nu în sens negativ, ci ca treaptă intermediară, ca produs interpus în sensul unui prilej pentru a face un salt mai curajos: ne putem folosi de acest semn (Moşul) pentru a ajunge mai departe / mai aproape (Domnul).