Cu mult mai rău este să te căsătoreşti cu o persoană "potrivită" şi să constaţi că "nepotrivitul" eşti tu.
Că nu ai, adică, mai nimic de oferit pentru o viaţă în Taina Nunţii.
Şi de ce nu ai? Pentru că ai aşteptat mereu, tămâiat şi ceruit, să îţi pice (din cer, evident) persoana "potrivită", neglijînd în tot acest timp să devii tu însuţi sau tu însăţi această persoană.

Găsesc că atitudinea voastră faţă de iubire şi căsnicie are cel puţin două caracteristici nasoale rău: pasivitate şi narcisism. Adică, pe scurt, însuşirile necesare şi suficiente ale unui infantilism masiv, în care se vede limpede că aţi rămas blocaţi ca navele lui Băsescu în mâlul depozitelor de fier vechi.
Nu aşa se trăieşte, băieţi! Aşa n-o să vă căsătoriţi niciodată, iar dacă o veţi face va fi cu atât mai rău...

Sunteţi siguri că voi sunteţi persoana potrivită pentru cineva dornic să se căsătorească?
Nu? Atunci puneţi mâna pe treabă şi deveniţi, mai întâi. Ia să vedeţi apoi ce de peţitori şi peţitoare vor începe să apară în viaţa voastră!
Rupeţi-vă de meditaţia sterilă şi de ifose, fraţilor şi surorilor! Avem atât de mult de meşterit la noi înşine, mereu, înainte de toate...