Slavă Domnului! Poate aşa ne vom trezi la realitate. Poate aşa vom învăţa să să facem mai mult şi să vorbim mai puţin.

Eu, personal, le dau dreptate celor care au fost nemulţumiţi de lipsa prezenţei unui ierarh sau a preoţilor la locul accidentului. A fost o tragedie, nu un accident banal. Oamenii care sufereau aveau nevoie de mângâiere sufletească, de un cuvânt. Nu aveau nevoie de defilări, de spectacol sau de slujbe, ci de un simplu "Tatăl nostru". Şi era îndreptăţită prezenţa preoţilor acolo - suntem un popor majoritar ortodox. Pe de altă parte, cei nemulţumiţi nu ştiu că pompierii de la ISU au un preot care îi însoţeşte la cazurile mai grave şi că în acea seară de vineri a fost prezent şi un preot ortodox (dar nu a fost suficient - ce să facă un preot la atâţia oameni?). Apoi, nimeni nu i-a observat pe părinţii de la Radu Vodă. Însă, ei au fost duminica. Ori tragedia a avut loc vineri noaptea. Degeaba tot încercăm noi să dregem busuiocul (că Biserica i-a pomenit şi-i pomeneşte, că parohiile celor decedaţi/accindetaţi şi-au făcut datoria, că veniţi voi la Biserică), am cam dat-o în bară. Şi puţini vor să recunoască acest lucru. Acei omeni aveau nevoie de o mângâiere duhovnicească (răniţi, părinţi, prieteni, medici, asistente, pompieri) - imediat după accident sau măcar a doua zi.

Un creştin pleacă urechea la cel care îl prigoneşte şi spune "Doamne, pentru păcatele mele acesta mă prigoneşte" sau "Doamne, oare nu-mi vorbeşti prin aceşti oameni?". Să fie "întâmplătoare" această prigoană? Ştiu, este mai uşor să-ţi justifici greşeala decât s-o recunoşti. Sau este mai uşor să areţi cu degetul că nu sunt decât unii care habar nu au cine este Dumnezeu sau că au creierele spălate. Însă, vina o purtăm noi că acei oameni nu-L cunosc pe Hristos. Dureros este că sunt preoţi care fac jocul acestor tineri frumoşi şi nu ştiu să înveţe din greşelile altora. Păcat, miroase fariseism când tot încercăm să ne justificăm greşelile. Păcat că nu învăţăm să ne vedem greşelile din ograda noastră. Nu înţeleg de ce ne tot mirăm că acei copii frumoşi aruncă cu pietre în Biserică. Ei nu sunt altceva decât rodul vieţii noatre, iar alţi conducători de ţară nu merităm. Slavă Domnului că Patriarhul si-a trezit şi şi-a cerut iertare. Astfel înţeleg eu de ce şi-a cerut iertare.

Apoi, niciodată nu am să mă pot compara cu acel tânăr care, deşi a reuşit să iasă din club, a pierit salvându-i pe alţii. Eu unul nu ştiu dacă în acele momente aş fi procedat la fel. Iată ce lecţie am primit. Şi cel mai probabil, nu era unul care mergea prea des la biserică. :)