City_star, pui greșit problema. Pentru tine, fecioria e o povară, de aceea nu îi simți roadele: bucurie, pace, echilibru. Dar știi, nu are nicio valoare virtutea făcută din frică.
Nu te mai lamenta, nu căuta să găsești responsabili pentru viața ta în afara ta (vrăjitoare, interdicțiile preoților - apropo, Hristos ne-a lăsat niște învățături, nu ne obligă cu nimic, poți alege să nu Îl urmezi, dar pe riscul tău). Maturizarea presupune să îți iei viața în mâini, să vezi cum poți lua decizii bune și să le iei. Dacă te-ai hotărât într-un fel și ai văzut că ai greșit, caută să te îndrepți. Dar dând vina pe alții nu e o soluție.
În plus, generalizezi foarte mult. Cum poți fi tu convins că acei tineri care au avut o viață desfrânată sunt așa de fericiți în familiile lor? Mai caută și mai citește despre cât de greu le vine celor care vor să se întoarcă la o viață curată! De ceilalți, ce să mai zicem? Ți se pare așa extraordinar să visezi la o viață fără Hristos?
Să te căsătorești nu e totul pe lumea asta. Ba e simplu, după aceea începe greul, dacă nu e un început cu Dumnezeu!
Doamne, ajută!
|