In legatura cu aspectul material intr-o relatie ori casnicie, trebuie facuta diferenta intre doua situatii distincte si complet diferite
-Sunt evident de condamnat si au o atitudine evident gresita (nu stiu si nu inteleg cum colegul Copacel poate considera normala o astfel de atitudine) acele persoane (atat barbati cat si femei) care judeca sau apreciaza un om in general si un viitor partener/partenera sau sot/sotie in special, in functie de ce avere are, de ce situatie materiala are sau de ce salariu are!
Atata timp cat omul respectiva este muncitor (in sensul ca-i place sa munceasca), presteaza o munca cinstita, demna si utila societatii (indiferent care ar fi aceea meserie, de la tractorist la doctor sau inclusiv muncitor necalificat ), nu are vicii grave de caracter (bautura, violenta, droguri, etc), indiferent care ar fi salariul (sunt anumite domenii in care oricat de mult ti-ai da interesul pentru serviciul si meseria respectiva nivelul salariului este fix), atunci este ok.
-Daca insa omul respectic (sanatos fizic si psihic fiind si apt de munca), nu vrea sa munceasca, si prefera sa stea la crasma din sat sau la barul tip bomba de cartier din oras, cu berea si semintele in fata si sa supravietuiasca din ajutorul social sau venitul minim garantat, si nu face eforturi reale de a-si gasi un loc de munca, atunci intradevar un astfel de om greseste si nici o femeie cu o anumita demnitate nu si-ar dori un astfel de partener sau sot.
De asemenea, reciproca se aplica si in cazul femeilor. Nici un barbat care se respecta nu cred ca si-ar dori- ca partenera si apoi sotie- o femeie care sa nu vrea sa munceasca (in sensul de a aveea un serviciu stabil, decent si demn) si sa astepte sau sa vrea sa fie intretinuta.
In concluzie, atunci când cautam o partenera/partener care sa devina apoi sot/sotie, trebuie avute in vedere cu totul alte aspecte decat nivelul salariului sau averea acestuia/acesteia!
|