Mitropolitul Ardealului despre canonizarea părintelui Arsenie Boca: Biserica nu se opune

Vorbeați despre două fenomene înregistrate în rândul celor care îl caută pe părintele Arsenie Boca. Care sunt acestea?
ÎPS Laurențiu Streza: Sunt două fenomene, un fenomen firesc, al oamenilor credincioși, al oamenilor echilibrați, care nu se duc acolo nici să arunce un ban undeva, ca să câștige nu știu ce, nici să își pună un pomelnic ca să aibă un folos imediat, ci se duc pentru bucuria de a face un pelerinaj la un loc binecuvântat, la o mănăstire care e un loc sfințit și sfințitor și se întorc cu bucuria aceasta, a unui pelerinaj, cu atât mai mult, dacă se duc într-o zi de sărbătoare și sunt atâtea mii de oameni acolo, toate acestea sunt niște lucruri firești pe care Dumnezeu le binecuvântează și la care contribuie și personalitatea respectivă (a părintelui Arsenie Boca n.r.). A doua categorie sunt curioșii și între aceștia și curiozitatea are două nuanțe. Cei care doresc să caute peste tot, poate nu sunt mulțumiți de ce au găsit, dar vor să găsească ceva mai mult. Mai sunt și curioșii care vin indecent îmbrăcați, care vin fără niciun fel de sentiment, care sunt totuși atinși de curentul acesta spiritual, simt ei că e ceva deosebit de discoteca de noapte.

Credincioșii nu vă cer și dumneavoastră personal, canonizarea părintelui?
ÎPS Laurențiu Streza: Am primit de la unii credincioși bine intenționați, adeziuni prin care spun: Vrem canonizarea Sfântului Arsenie! Am primit scrisori. Am spus să fie liniștiți, manifestați-vă credința așa cum se cuvine, că Dumnezeu, la vremea potrivită, El va hotărî.

L-ați cunoscut pe părintele Arsenie Boca. Cum a fost întâlnirea cu el?
ÎPS Laurențiu Streza: Nu oricine și dintre cei care ar fi dorit să se ducă, ar fi putut să ajungă acolo. Părintele se ferea. Părintele a pictat ani de zile la o biserică, la Drăgănescu, a tot lungit-o, numai ca să stea de vorbă cu oamenii. Prima dată când am fost la părintele, am fost înainte de a mă căsători. Eram proaspăt absolvent de facultate. După aceea, am mers la părintele, când am fost să vin la facultate ca profesor și i-am spus că diferența dintre mine și magistrul meu este ca între Dealul Ocna și Muntele Everest. Și a zis: Lasă, du-te tu acolo ca să faci lucruri pe care trebuie să le faci și pe care nu le-a făcut magistrul tău.

Nu v-a surprins ce v-a spus?
ÎPS Laurențiu Streza: M-a surprins, dar am zis să ascult și când am venit, după Revoluție, la facultate, s-a transformat catedra mea, care era de Liturgică, Pastorală și Artă Creștină, s-a despărțit în trei discipline și s-a transformat în Teologie Liturgică și a trebuit să adaug și eu ceva din partea spirituală. Iar când am fost la doctorat, am mai fost de câteva ori. Dânsul picta, mi-a explicat toată pictura. Am mai stat uneori alături și îmi spunea: Stai și ascultă! Îmi dădea și sfaturi practice, îmi spunea dacă există o acțiune împotriva bisericii, cea mai periculoasă e cea din interior, promovarea în interiorul bisericii a persoanelor care nu sunt demne. De aceea mi-a zis când e un băiat cuminte și bun, nu îl lăuda în școală, că îl dărâmă toți. Spune: E de treabă! Îmi aduc aminte de lucrurile acestea. Întâlnirile acestea au fost pentru mine, în momentele cruciale ale vieții de preot și profesor de teologie, au fost providențiale. Pentru că îmi spunea că vin mulți și nu ascultă.

E adevărat că putea citi omul?
ÎPS Laurențiu Streza: Da, însă faptele prețioase ale lui au fost cele ale vieții sale, viața de creștin, ca un teolog.

Ce îi sfătuiți pe credincioșii care merg și de Paști la mănăstirea Prislop sau la alte mănăstiri unde acesta a fost?
ÎPS Laurențiu Streza: Fiecare să meargă în suflet cu rugăciunea pe care o înalță acolo, la mănăstire, către Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este autorul minunilor, a faptelor minunate care vin. Dumnezeu știe cum ne ajută. Nu le-am permis nici preoților să ajungă a face icoane sau a alcătui acatiste, pentru că deja există un acatist (al părintelui Arsenie Boca n.r.) care nu corespunde, el trebuie revizuit, sunt niște lucruri aberante trecute acolo de oameni nepricepuți, care poate au avut intenții bune.

Acatistul părintelui Arsenie Boca nu e lăsat de părintele?
ÎPS Laurențiu Streza: E făcut de un părinte de la Sâmbăta, care nu știu câte clase avea, care îl confundă pe cel lăudat în paraclis, cu Hristos. Și alte lucruri care sunt făcute doar așa, din exces. Părintele nu permitea...Am văzut odată când, o persoană, când trăia părintele, a luat piatra cu care părintele ascuțea coasa, că el cosea, și i-a zis: Părinte, piatra asta o duc acolo și ...! La care părintele i-a spus: Măi, arunc-o jos! Dacă cuvintele pe care ți le-am spus eu, care sunt cuvinte dumnezeiești inspirate nu te-au transformat pe tine, nu te face piatra asta! Bigotismul e o boală.

Deci "testamentul părintelui" a fost ca noi să credem în Dumnezeu?
ÎPS Laurențiu Streza: "Testamentul" lui a fost ca oamenii să fie credincioși, cu o credință puternică, vie, o viață credincioasă, nu o credință declarativă, pentru că Dumnezeu există și dacă noi nu credem. Era un om foarte echilibrat, un om care diferenția cele spirituale de cele materiale, nu le-a amestecat niciodată și a reușit prin tot ce a făcut și ce a lăsat, ca cele materiale să vorbească acum despre spiritual. Câtă modestie! Părintele și-a scris pe cruce, el și-a făcut o cruce de lemn simplă, pe care a scris: Monahul Arsenie. Ce vreți mai mult? Dacă nu, știți ce era acum acolo?! Cel mai grozav monument. A rămas ca monumentul în sine să fie florile cinstirii, aduse de credincioși, îngrijite de maici.

Biserica se opune canonizării lui Arsenie Boca?
ÎPS Laurențiu Streza: Biserica nu se opune (canonizării n.r.). Noi respectăm slujirea pe care a avut-o el. Noi îl cinstim și la Sâmbăta o să facem un parc în fața altarului făcut de dânsul, acolo cine vrea poate să stea. Deja am pus piatra de temelie și pentru o bisericuță, un schit la izvorul părintelui, o fântână a părintelui. La Sâmbăta, mai există sus o chilie săpată în piatră, va trebui să controlăm fenomenele acestea, să fie cu o rânduială. Acolo s-a apucat unul la fântâna părintelui, a pus niște bănci și lua banii oamenilor că stăteau pe bancă și i-am spus: Măi nene, dacă iasă o dată părintele la tine, pe unde fugi? Ce faci?