[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

30 de ani ? Si nu aveti colegi care deja au divortat la varsta asta ? Fata de ei, ganditi-va cat sunteti de fericit si laudati-L pe Domnul, care v-a ferit de necaz!


La aceleasi depuneri de acatiste.



Intre prudenta binecuvantata si mizantropia care nu de la Dumnezeu vine, e un pas mare cat o prapastie.

Acuma: trebuie sa stiti ca, de auzit, Dumnezeu aude TOATE rugaciunile oamenilor (altfel nu ar fi omniprezent, nici omniscient). Dar, de ascultat, asculta numai unele rugaciuni si numai ale unor oameni.

Stiind acest lucru, tot ce trebuie sa faceti este sa:
-va straduiti sa faceti parte din grupul (minoritar) de oameni carora Dumnezeu le asculta rugaciunile
-cand deja veti fi facut parte din acel grup, aveti grija ce Ii cereti. El asculta rugaciunile care sunt in concordanta cu binele (=mantuirea) oamenilor.

Prin urmare, prima etapa este sa intrati in grupul celor care au curatat chipul lui Dumnezeu din ei, astfel incat El sa Se poata oglindi si recunoaste in ei. Acest lucru se realizeaza prin Sfantul Sacrament al Spovezii. Pentru a fi buna (adica: de folos), o preconditie a spovezii este pocainta sincera si completa. Sincera, adica trebuie 1) sa va para rau, realizand enormitatea lucrurilor care v-au despartit de Cristos si 2) sa fiti hotarat sa nu mai repetati pacatele. Completa, adica ea cuprinde TOATE pacatele de care va amintiti.

Altfel, desi sunt lucruri foarte bune, nu va sunt de folos nici rugaciunile de seara si de dimineata, nici acatistele. Tot asa cum un tabel de conjugare in latina este de folos NUMAI celui care 1) este hotarat sa invete latina si 2) a prins a rosti deja primele cuvinte.
In pocainta, in frangerea inimii veti regasi izvorul vietii noi.

Gustati si vedeti cat de bun este Domnul!

Pai nu e bine!
1 - Mesajul are o tenta ironica si dezarmanta, pentru un om deznadajduit. Noi, cei ce am primit mai mult decat destul, fara sa ne deosebim de bietul om prin cine stie ce merite, ne permitem sa vorbim astfel, dar o fi corect? Dumnezeu - care stie si cum am fost si cine suntem si cat de mult am reusit sa ne transformam in timp, dupa voia Lui, etc - este la fel pentru toti, indiferent de judecata celorlalti.
2 - Nu ne este dat noua sa stim "locatia" in care bietul om isi poate gasi consoarta (daca Dumnezeu ingaduie sau oranduieste asta). Intotdeuna am spus ca oamenii (sotii in mod deosebit) sunt alesi sa se ajute intre ei, pe calea mantuirii. E frumos sa o descoperi pe viitoarea sotie la rand la sfinte moaste, dar nu este neaparat o conditie. Eu, la vremea mea, pacatos incurabil si neumblat defel prin biserici, nespovedit si neimpartasit, m-am pomenit rugandu-ma sa o gasesc pe aceea care sa ma scoata ea pe mine din iadul pacatelor in care ma scaldam. Si Dumnezeu m-a auzit mai repede decat am putut eu spera.
2 - Am spus mai sus ca Dumnezeu (Sfanta Fecioara mult ajutatoare) nu pune conditii atat de transante asa cum ii ceri tu acestui om. In fapt, cu cat ne stim mai nevrednici, cu atat ar trebui sa cunoastem smerenia mai profund. Ori tocmai aceasta este moneda de schimb: constientizarea starii interioare in fata lui Dumnezeu, pentru a fi auziti in rugaciunea noastra. Doar omul in egoismul lui, a facut reguli si legi dupa propriul caracter, cerand garantii, depozite, ipoteci si evidentze palpabile, din teama ca "ajutorul" nu va mai putea fi recuperat. Dumnezeu ofera cecuri in alb. Multe! Iar asta in mod absolut sigur. Si tot asteapta rabdator sa ne amintim de bunatatea Lui, de datoriile noastre, si sa ne intoarcem... Uneori ne mai da un necaz, o boala, doar-doar ne dumirim. Dar arareori intelegem si ne insusim lectiile, devenind mai buni, nu doar cu Dumnezeu, ca nu se teme El de noi, ci fata de semenii nostri... Cheia principala pentru a ajunge sa-I cunoastem mila Lui cea mare... Ca degeaba spunem ca-L iubim, daca ne razvratim impotriva aproapelui si dam dovada de egoism si rautate. (Nu e o aluzie la tine, crede-ma! E starea omului in general).
3 - Nu exista decat o singura etapa in ceea ce vrea el: gandul smerit. Nu trebuie sa se faca "membru de partid"! Din moment ce este botezat, este deja in har. Iar harul este comoara cea mai de pret pe care am primit-o fara s-o meritam. Este calitatea de a conversa cu Dumnezeu, prin Ingerul Pazitor.
4 - Revelatia nerepetarii pacatelor, la unii vine mai devreme, la altii mai tarziu, iar la altii niciodata, desi e posibil sa se impartaseasca regulat dar sa nu realizeze ca sunt in pacat. Si aici ca peste tot dealtfel, tot bunul Dumnezeu ne lumineaza, daca reusim sa ne ridicam in timp macar pe prima treapta a smereniei. Daca nu, El se multumeste si cu putin, dar cel ce pierde este sufletul care da zilnic cu piciorul zecilor de sanse care sa-l ajute in viata vesnica ce va sa vina...
5 - Neindoielnic, rugaciunea ESTE de mare folos. Ba chiar indispensabila. Doar frecventa trebuie cautata mai cu bagare de seama. Dar nu numai atat. Daca doresti sa dobori un bustean, oricat te-ai stradui, e cam greu sa reusesti cu briceagul. Din cate cunosc, nu exista un ajutor mai mare in acest sens, decat Paraclisul Maicii Domnului, 40 de nopti in post si smerenie. Si desi Dumnezeu si Mantuitorul prin Sfantul Duh, sunt cei ce dispun savarsirea minuilor, Preasfanta Feciara este de departe cel mai bun mijlocitor, si nu exista milostivire mai mare ca a ei. Nu o spun doar eu, ci si Sfintii Parinti au ajuns la aceasta concluzie.
6 - Gustati si vedeti ca bun este Domnul. Exista aici o situatie extrem de delicata. Toti am dori sa "gustam", dar de primit, primim pe rand, cu lingurita in mod nemijlocit, direct de la Dumnezeu, in conditii cu totul binecuvantate si dincolo de orice vrednicie. Astfel incat, orice inima semeata ai avea, se inmoaie pana la fluid, si se transforma in lacrimi care curg intr-o infinita smerenie. Acesta este "gustul" de care vorbeste Proorocul David! Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa-l cunoastem cat mai des!...