Spre deosebire de Haeckel, care era biolog de formatie, ipochimenul de care ne ocupam azi, pe numele sau Charles Dawson, a fost de profesie avocat. El era un arheolog amator. Desigur, asta nu e nimic rau, mai ales daca avem in vedere ca un arheolog amator a descoperit Troia.
Iar "descoperirea" lui Charles Dawson a avut cel putin aceeasi magnitudine. Sapand intr-un tumul din curtea unui conac in apropiere de oraselul Piltdown, Dawson raporteaza ca a descoperit un craniu de om-maimuta. Creatura, pe care a mai si botezat-o "Eoantropus dawsoni" avea bolta craniana considerabil mai mare decat a maimutelor, in timp ce mandibula avea mai degraba caracteristici simiene. Savanti considerati reputati au si "datat" respectivul craniu ca avand o istorie de 500 000 de ani. Prin urmare, Dawson descoperise ceea ce teoria evolutionista prevazuse cu mult inainte. El a fost primul om care a tinut in mana veriga lipsa: un craniu graitor despre cum aratau stramosii oamenilor de acum 500 000 de ani
In realitate, dupa cum aveau sa probeze cercetari din anii 50, Dawson a lucrat cu doua componente diferite. El a altoit, pur si simplu, o bolta de craniu si un masiv facial de om peste o mandibula de maimuta. Dupa darea in vileag a falsului, o noua datare, folosind o tehnica moderna, a aratat o vechime de aproximativ 50 000 de ani.
Acuma, daca in cazul Haeckel, escrocheria a fost descoperita la doar putini ani dupa producerea lui, in cazul lui Dawson intre momentul pretinsei descoperiri si momentul darii in vileag a escrocheriei au trecut 4 decenii. Se naste intrebarea: cum a fost posibil, ce anume a determinat asemenea intarziere ?
Au fost mai multe cauze. Daca escrocul german a produs o carte, de oricine consultabila, escrocul englez a ticluit un craniu, care a fost adapostit la British Museum. Putini au avut acces la original, ceea ce se furniza cercetatorilor era o copie. Pe urma, daca, in escrocheria sa, Haeckel a fost lup singuratec, de exemplarul de "Eoanthropus dawsoni" isi legasera numele mai multi savanti celbri. In sfarsit, "descoperirea" omului din Piltdown parea confirmata de "descoperirea" omului din Neandertal, care a avut loc putin mai tarziu. Ipoteza ca ambele sunt contrafaceri probabil ca nu a trecut multora prin cap.
Si, as spune, nu a trecut prin cap fiindca nu au beneficiat de experienta Congregatiei pentru Cauza Sfintilor din curia Romei. Metodologia Congregatiei este "atitudinea negativa", care se enunta foarte simplu: orice pretins miracol este o contrafacere pana la proba contrarie.
|