[delia31]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

În primul rând, din câte ştiu numim moarte despărţirea (temporară) a sufletului de corp. Când unitatea dintre corpul şi sufletul unui om s-a destrămat, numim aceasta moartea acelui om. Am înţeles că sufletul merge la Domnul iar trupul se întoarce în ţărînă.
(...)
Rămâne, astfel, să căutăm alt sens pentru a susţine că moaştele sunt vii. În orice caz, dacă susţinem că moaştele sunt vii în sensul obişnuit al termenului, mă tem că afirmăm o bazaconie teribilă.
Deci, în ce sens putem afirma că moaştele sunt vii? Deşi sunt materie moartă, pe de altă parte... Adică sunt în acelaşi timp şi moarte şi vii...:)

In Antropologia patristica, sfintii parinti (in special Sf. Grigore de Nyssa) fac mereu distinctie intre cele doua tipuri de moarte: cea duhovniceasca = gr.thanatos si cea biologica = gr.nekrotes si intre cele doua tipuri de viata: harica = gr. zoe si biologica = gr.bios.

Spre deosebire de limba romana, care are un singur inteles pt. termenul moarte, limba greaca delimiteaza cu mult mai multa acuratete ideea de despartire a omului de Dumnezeu, denumind-o "thanatos", in timp ce despartirea partii materiale de partea nemateriala a omului, o numeste "nekrotes" ( mortalitate, degradare lenta. De aici si termenul necrozare).

Dupa cum se stie, moartea "thanatos", adica despartirea de Dumnezeu si-a dobandit-o omul singur in Eden. Cu sprijinul binevoitor al sarpelui.

Dar, Dumnezeu, in marea Lui iubire, i-a/ne-a dat in schimbul vietii harice pe care o pierduse, posibilitatea de a supravietui temporar in aceasta stare de moarte, dandu-i omului vesmintele de piele ale corporalitatii biologice, grosiere, in locul transparentei diafane a trupului invesmantat de harul care-l invaluia.
Acest trup opacizat, ingrosat si plin de stricaciune, mostenit de toti urmasii lui, e menit sa dureze doar pana la o vreme, sa se degradeze si sa nu mai functioneze, dupa care omul incepe sa se faca una cu tarana din care a fost facut. Asta ziceam mai sus ca este moartea "nekrotes".
Prin "nekrotes", nu omul e distrus, ci stricaciunea si putrejunea de care e cuprins incepand inca de atunci din Eden.

De ce vad sfintii parinti in acest episod din Facere, extrem de semnificativ al imbracarii omului in vesmintele de piele ale biologicului, care se va deteriora in cativa ani, de ce vad asadar in acest tip de moarte "nekrotes" dat de Dumnezeu, marea Lui iubire de oameni in ciuda opiniei comune ca ar fi apogeul tragediei?

Pentru ca omul, odata despartit de Dumnezeu prin calcarea poruncii, sa nu inainteze din rau in mai rau, sa nu se invesniceasca in rele asa cum s-a intamplat cu ingerii cazuti, Dumnezeu a hotarat modul acesta de a supravietui temporar biologic.

Asadar, moastele sfintilor, desi, strict biologic vorbind, se afla in starea de moarte nekrotes, adica nu mai functioneaza dpdv al supravietuirii biologice (epibiose), sunt in continuare salas al Sf. Duh, ceea ce le face sa fie cat se poate de pline de viata harica. Spre oripilarea si incruntarea unora care vad in ele doar oase de morti, in ciuda faptului ca izvorasc mir spre tamaduirea multora.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Rezultă că moaştele nu pot fi considerate vii, în sens biologic. Sunt componente ale unui corp (organism) mort, biologic mort. Sunt materie moartă.

Fac parte din alt fel de organism, cu totul Viu, cu adevarat Viu, ce va fi pe deplin alcatuit la parusie si caruia ii zice ,,soma pnevmatikon", trupul firii umane indumnezeite, al carui cap e Hristos.


Stiu ca stii. Am citat postarea ta ca sa ma refer la distinctiile terminologice.