În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Frăţior, nu eşti atent.
Cartea Faptele Apostolilor nu a fost scrisă la Cincizecime. Atunci abea s-a întemeiat Biserica lui Hristos. Sfântul Teofil nu auzise de creştinism. Iar Evanghelia a 3-a şi Faptele Apostolilor îi sunt adresate lui, Sfântului Teofil.
La Cincizecime a început propovăduirea Evangheliei, dar nu au avut de scris niciun Sfânt Apostol, atunci, nimănui...
În capitolul 2, se aminteşte doar ce s-a întâmplat la Cincizecime, nu avea chiar atunci loc Cincizecimea, în urmă cu câteva ore. :)

Cum să spui şi să crezi aşa ceva? :) Să fi mai atent, te rog. Cincizecimea avusese loc în anul 33, de la Hristos. Adică 65, anul scrierii Faptelor Apostolilor, minus 33 de la Hristos, rezultă în urmă cu 32 de ani, nu în urmă cu câteva ore. Iar Sfântul Apostol Luca, doar aminteşte ce s-a petrecut atunci, acolo.

Interpretarea, nu e ingenioasă, e adevărul Bisericii lui Hristos, în care Biserică, frăţia ta fiind penticostal, eşti înafară şi nu primeşti adevărul Bisericii, nici harul ei, nici mântuirea.
Dar nădăjduim că te vei trezi... :) Cel puţin eu, nădăjduiesc sincer, cel puţin în schimbarea ta la adevărata pocăinţă, în Sfânta Ortodoxie, cum ea de altfel, cheamă pe toţi oamenii, toţi fumătorii şi toţi păcătoşii.
Cine are urechi de auzit, să audă.


Aşa este, cel biruit, nu înseamnă că nu mai există. Dumnezeu iubeşte pe satana, iar biruit, înseamnă alungat.
Dumnezeu este viaţă, El nu omoară pe nimeni. Tot ce crează Dumnezeu, e nemuritor. Adică îngerii, chiar şi cei căzuţi, şi sufletele oamenilor, adică adevărata noastră esenţă. Sufletele care vor primi trupul nou cel înviat.

Sigur că nu avem voie să interpretăm Biblia, după capul nostru, că uşor cădem, cum spune însuşi Biblia, că nu toţi avem voie să interpretăm Biblia, ci numai Sfinţii Părinţi, au interpretato deja pentru noi, acum sute de ani. Şi plini de Duhul Sfânt, au interpretat minunat, nu mai avem nevoie de interpretări noi, ci doar aprofundări şi explicări ale interpretării.
Căci Teologia, este infinită, spune aceeaşi Sfinţi Părinţi.

Iar Biblia, ştim deja din Patristică isihastă şi noetică, adică a Duhului Sfânt:

Sfânta Scriptură nu este nici Revelaţie, nici Cuvântul lui Dumnezeu, ci Sfânta Scriptură este cuvântul despre Revelaţie şi despre Cuvântul lui Dumnezeu, scrisă sub insuflarea Duhului Sfânt.
Dar cum zice la finalul Evangheliei după Ioan, că dacă s-ar fi scris toate câte a făcut Hristos, nu ajungeau cărţile lumii, câte erau atunci.
Altfel, idolatrizăm Biblia, iar "litera ucide, duhul face viu" (II Corinteni 2, 6)


Şi tu îţi imaginezi un râu de foc, care curge spre neanturi, spre nicăieri, şi acolo e aruncat iadul personificat şi moartea personificată?
Sau de ce dai exemplele astea?
Că nu înţeleg, sincer... cum e teologia voastră?
Aşa, cu personificări?
E ciudat, nu-i în regulă...
Moartea e o stare a sufletului... A sufletului, nu a trupului. E o stare, fiindcă şi sufletul e nemuritor. Moartea nu e reală. E biruită de Hristos. Cu toţii vom învia. Dar mă refer la altă moarte, a trupurilor. Trupurile oamenilor obişnuiţi şi trupurile Sfinţilor.
Acolo-i cu totul altceva.
La fel şi iadul, e o stare a sufletului. E neputinţa de a fi în prezenţa lui Dumnezeu, veşnic, spune Sfântul Isaac Sirul.
De aceea Dumnezeu a creat iadul, ca un loc special şi separat, pentru diavol şi îngerii lui, spune Scriptura şi cei care au urmat diavolului.
Că zice Scriptura:
"De voi ajunge în Rai, Tu de faţă eşti, de mă voi coborâ la iad, Tu acolo eşti."
Iadul acela, e plin de dragostea lui Dumnezeu şi tocmai asta îi arde pe cei ce vor fi în iad. Neputinţa de a sta veşnic în dragostea lui Dumnezeu.
Explică minunat, mai pe amănuntul Sfântul Isaac Sirul, în Filocalia 10, să citeşti frăţia ta, dacă binevoieşti.
"Litera ucide, duhul face viu", din nou amintesc.



Da, moartea fizică, pentru Sfinţi, nu mai există. Doar pentru oamenii normali. Şi chiar şi aceea, e temporară. Până la Înviere.
De aceea le dăruieşte Dumnezeu Sfinte Moaşte. Adică sufletul e luat în Împărăţia Cerurilor, iar trupul se umple de Duhul Sfânt Dumnezeu şi devine făcător de minuni, sau izvorăşte mir sau altele.
E modul lui Dumnezeu de a-i dovedi pe acei creştini, că sunt Sfinţi, de ai arăta creştinilor. E modul lui Dumnezeu de a-i cinsti pe Sfinţii Lui, nu doar în Ceruri, ci şi pe pământ, printre creştini.

De aceea zice că nu toţi vom muri. Adică vor fi şi cei care mor, cei care nu au Sfinte Moaşte.
La Faptele Apostolilor 7, 60, spune că a murit Sfântul Ştefan, primul Sfânt Mucenic, adică şi-a dat sufletul. Că mergem la Evanghelii, şi ce vedem? Când Hristos spune că a murit pe Cruce, defapt şi-a dat sufletul în mâinile Tatălui.

Deci ne referim la moartea Sfinţilor din Ceruri. Ei nu mai mor. Şi drept dovadă, Dumnezeu ne arată acest lucru prin Sfintele Moaşte. Nu le dă trupul care l-au avut înainte, fiindcă acela e muritor, şi nu le dă trup material stricăcios nemuritor, ar schimba legile firii, ci le dă Duhul Sfânt, în trupurile lor, din care a luat sufletul, iar prin Sfintele Moaşte, le arată trupul nestricăcios, nemuritor, plin de Duhul Sfânt.
Ai văzut cât de frumoase sunt Sfintele Moaşte şi cât de frumos miros? Fiindcă Duhul Sfânt este în ele, de aceea ele nu sunt stricăcioase, şi nici nu îţi este teamă când eşti lângă ele şi sunt făcătoare de minuni, vindecătoare, prin Duhul Sfânt.

Iar asta fără să mai amintesc ce a văzut Sfântul Mucenic Ştefan? Ce a văzut? Că zice, era plin de Duhul Sfânt, a văzut Cerurile deschise şi a văzut slava Tatălui şi pe Hristos.
Şi ca el, mulţi au mai fost care au văzut acestea: pe slava Tatălui şi pe Hristos şi pe Sfinţii îndumnezeiţi, şi au pictat ce au văzut. Şi aşa avem varietatea şi frumuseţea Sfintelor Icoane.
Ai văzut că au aureolă, în jurul capului, cu toţii? Aceea este slava Tatălui, cu care îi proslăveşte pe Sfinţi, cum spune Scriptura.



Corect, oamenii de rând obişnuiţi. Mor fizic. Apoi Judecata, particulară, judecata mică. De acord. Moartea fizică la oamenii de rând, ca efect temporar. Dar nu Sfinţii. Ei nu mor. Fizic, mă refer. Ei nu mor fizic. Fiindcă Sfintele Moaşte ale lor, sunt pline de Duhul Sfânt. Iar Duhul Sfânt nu e mort, e Viaţă şi Dătător de Viaţă. Explic mai mult în quote-ul următor.



Deci ne referim la moartea trupului Sfinţilor. Nu la moartea unui om de rând. Ci la Sfintele Trupuri ale Sfinţilor, care fiindcă Dumnezeu le dăruieşte Sfinte Moaşte, le arată deci, pe acelea, că nu sunt moarte, ci sunt vii prin Duhul Sfânt.

Cum Sfintele Moaşte ale Sfântului Elisei, ucenicul Sfântului Ilie Tesviteanul, au înviat un om obişnuit, îţi aminteşti? La 4 Regi.
Fiindcă ele, Sfintele Moaşte ale lui Elisei, nu erau moarte. Ci era şi este Duhul Sfânt în ele.

Trupurile Sfinţilor, acelora care Dumnezeu le dă Duhul Sfânt în ele, în trupuri, sunt vii prin Duhul Sfânt, nu pot fi moarte, fiindcă Duhul Sfânt este Vistierul bunătăţilor şi Dătătorul de Viaţă.

Nu este împotriva unei judecăţi sănătoase, este adevărul Bisericii lui Hristos. În care dacă nu crezi, vei fi osândit la Judecată, de către ei, Sfinţii, care vor judeca lumea. (I Corinteni 6, 2)

Eu mai mult nu pot face pentru tine, decât să îţi mărturisesc Adevărul. Tu dacă vrei crezi, dacă nu, nu. Eşti liber. Dar nu mie îmi vei da socoteală, ci Sfinţilor, care te vor judeca.