[Igor_Paslusnik]

Da, da, da, Mihaile, cum să nu, dacă tu spui, aşa o fi.
Ochiul curat, le vede pe toate curate. Şi cel murdar, murdare.
Adrian în toate vede fanatism, fiindcă asta-i una din marile lui frici şi marile lui lupte. Dacă vrei să priveşti psihologic.

Iar tu, frăţioare Mihail, iartă-mă, dar nu te menajez, eşti bărbat, aşa că ţine-te bine, vrei trânte, hai la trânte.

Iar ai pus o epopee e egoismului tău şi a iluziei în care trăieşti, a minciunilor care le accepţi şi a manipulării de bună voie, cu care-ţi îndulceşti viaţa, la semnătura ta. Pe semne că numai asta ai în cap, spre acestea gravitează sufletul tău. Măi frate, dar un citat al unui Sfânt Părinte, nici pomeneală să pui, parcă te-ar arde pe suflet. Sau un verset scripturistic. Da de unde... Numa' abureli şi ispitiri îţi pui la semnătură. Consideri că sunt cuvinte mari şi profunde, nu? Sau ca să arăţi cât de citit şi de cult eşti, aşa-i? E foarte bine că eşti, dar eşti înafara citirii şi culturii celei mântuitoare, cel puţin aşa arată semnătura ponegritoare şi mincinoasă a Bisericii lui Hristos. Aşa simt. E părerea mea. Sigur că nu eşti de acord cu ea. Dar vreau să explic. Deci semnătura:

Adâncindu-mă în viziune şi cugetare, mi-am dat seama că orientul creştin suferea de sete lângă izvorul de apă cel mai curat şi de foame în mijlocul unui câmp îmbelşugat, leagănul vieţii lumii; ca un bancher închis înlăuntrul seifului său de fier, pierea de foame călare pe grămezi de aur. (Kahlil Gibrain)

În primul rând atunci când ai o viziune, nu te poţi adânci în ea, fiindcă nu eşti deplin conştient de ea, e ca un om cu mâinile în ghips, la care soţia lui e surdă şi îi face duş, că el nu poate, şi orice spune el, ea tot cum vrea ea, îi face duşul. Îţi redau un exemplu adaptat, din ce am citit la Sfinţii Părinţi. Şi deci nu poţi controla în intensitate o viziune.
În cugetare, da se poate adânci omul, dar şi acolo, când e fără rugăciune, gândul e invadat de şoapte viclene ale demonilor, care de cele mai multe ori, reuşesc să demoleze binele adunat, să scoată pe om din starea de har, vrând să-l adâncească în stări cât mai apropiate de iad, construind înspre acolo.

Apoi Orientul creştin, niciodată nu a suferit de foame şi de sete. Ci el a fost cel care a oferit întregii lumii apa vie şi pâinea vie, pe Hristos. Orientul creştin a aplicat cu adevărat şi a îmbunătăţit monahismul, cu rădăcinile sale adânc în Biblie, a luptat contra celor mai mari erezii a tuturor timpurilor şi a biruit în Hristos, a scris cele mai mari opere creştin din toate timpurile, a dat cei mai valoroşi Sfinţi, cei mai mulţi Martiri, cei mai curaţi oameni, a dăruit mereu, fără să primească aproape nimic şi fără să se aştepte la răsplătire din partea oamenilor. Orientul creştin a dat cele mai mari minuni şi Sfintele învăţături mântuitoare ale Bisericii.
Orientul creştin, e exact invers faţă de cum afirmă acel Kahil Gibrain. Parcă acest Kahil ar sluji demonilor. Sper că nu. Oricum e complet eronat, anti-biblic şi anti-patristic ce a spus. Creştinismul nu este leagănul vieţii lumii, ci Dumnezeu Treime, Savaot Iubire, El este. Amin

Iartă-mă, dar a trebuit să spun ce am spus. Spre întărirea ta.