Dincolo de declarațiile normative, în continuitate însă cu ele, dincolo de principiile cu valoare de reper pe care orice învățătură bună ni le expune, dincolo de repetarea pătimașă și foarte radicală a unor formulări din cărți, fie acestea chiar sfinte, ceea ce rămâne de întrebat cred că ar putea fi formulat cam așa: cum a fost preschimbat omul din întâlnirea cu acestea? Ce și cât și în ce mod s-a dezvoltat în om prin întâlnirea cu toate cele enumerate aici?
A devenit omul acesta mai bun, mai înțelegător, mai inteligent, mai liniștit, mai creativ ș.a.m.d.?
Este înțelepciune în el? E vedere limpede? E răbdare și milă? E putere a minții, a simțirii, a voinței? E reușită întru frumusețe? E rodnicie întru lucruri bune pentru viața lui și a aproapelui? Eventual a tuturor oamenilor?
Sau, dimpotrivă, în ciuda adăpării cu atâtea și atâtea bunătăți spirituale, omul acesta a preschimbat, nu știu cum, lumina în întuneric, blândețea în asprime, învățătura în poruncile lui către semeni, harul în mocirlă egoistă ș.a.m.d.
Creatorii despre care am vorbit, de la Graham Green la Rachmaninov, precum și atâția alți oameni care au strălucit în cultura lumii, nu au fost neapărat niște trâmbițe declamative. Nu și-au consumat viața pentru a trânti teribil vorbe culese din cărți catehetice împotriva semenilor, nici nu au năruit comoara harului pentru a arăta cât de nevrednici sunt cei care nu le fac lor voia, așa cum s-a folosit ea de cărțile și vorbele altora.
Oamenii aceștia au lucrat nu la suprafața lucioasă a ideologiei pompoase, corelată dealtfel cu nenumărate căderi și neîmpliniri personale ci, învățînd să coopereze cu harul din ei și simțind cu acuitate omenescul din ei și din semeni, au rodit în forma unor opere artistice adresate tuturor spre înfrumusețarea minții, spre șlefuirea și împlinirea sufletelor. Simțind aceasta, oamenii de pretutindeni le-au arătat, mai devreme sau mai târziu, recunoștință. Iar unii semeni au dat, datorită frumuseții aduse de acești creatori, slavă lui Dumnezeu pentru toate cele înflorite și împlinite în oameni.
Munca artiștilor a fost adeseori uriașă. În condiții extreme, greu de suportat dacă acele caractere umane nu erau cu totul excepționale și nu își trăgeau seva dintr-o nespusă iubire. Unul dintre marii scriitori ai lumii și-a impus, zeci de ani în șir, să scrie zilnic, la aceleași ore, în picioare pe un pupitru special confecționat. Nu se abătea de la acest canon, pe cât era omenește s-o facă. E aici o conduită ascetică veritabilă, pusă în slujba frumuseții și adevărului. Un alt artist și-a compus operele scuipînd sânge și tremurînd de friguri. Nu de frig, cu care se mai obișnuise cât de cât, ci de friguri, frate. Le cunoști? Te lupți cu ele când ne scrii nouă blagosloveniile? Altul a ajuns cerșetor, beat criță făcea pipi pe el înaintea primăriei și era ținta batjocurii copiilor târgului, iar concetățenii, care până mai ieri îi aplaudau frenetic simfoniile, abia de își mai aminteau numele lui. În timpul acesta el compunea "Odă Bucuriei", printre altele...
E comod, frate Igor, să șezi cuminte la măsuța ta, să citești cărți duhovnicești, să frecventezi regulat biserica din cartier și să scrii oamenilor pe internet cum e să fii un bun creștin și cum nu sunt ei, sărmanii needucați, bieții înșelați. E comod frate, e ușor așa.
Dar să bagi dintr-o lovitură toată marea de oameni bogați sufletește, frumos împliniți și, mai ales, pe toți cei care au scris/au creat ceva cât de mic și pentru tine - asta e curată neatenție, ca să zic așa...
Fii mai atent, frate Igor, la lumea în care trăiești. Și, mai ales, la cât de mult ți s-a dat de nenumărați oameni cărora le datorezi cam tot ce ai trăit omenește de la naștere până azi. Nu de alta dar pe drumul pe care te încăpățînezi să mergi s-ar putea ca într-o zi să-L întâlnești pe Hristos și să zici că-i doar Gică ori, mai știi, taman dracu.
Sau invers, Doamne ferește!
Ceea ce Dumnezeu a exprimat sintetic, o dată pentru totdeauna sau foarte des repetat, unii oameni au desfășurat și concretizat în toată viața și munca lor. Scriitorii mari nu formulează ceea ce însuși Domnul a ținut să ne spună, ci arată concret, prin personajele și scenele din creația lor, cum este ori cum poate fi viața oamenilor la întâlnirea dintre Viață și moarte, dintre Iubire și ură ș.a.m.d. Să spui că aceste opere nu îți sunt folositoare pentru mântuire arată, printre altele, o aplecare cam mare către magie și lene, mai degrabă decât pohtă de viață și de Viață.
|