Citat:
În prealabil postat de gabero
Nu sunt de acord Igor cu destinul si soarta.
Stiam o vorba, daca vrei sa-l faci pe Dzeu sa rada spune-i despre planurile tale.
Adica eu unul nu cred ca exista control asupra vietii tale sau a destinului.
|
Nu trebuie să fi de acord cu mine, ci cu Biserica lui Hristos. Pe tine te iertăm, că nu cunoști teologie.
Dar ar trebui să cunoști, fiindcă din aceste mici neajunsuri, să le spunem, intră tot hăul de întuneric.
În primul rând, nu mai scurta cuvântul Dumnezeu, pentru că Îl iubești și Îl cinstești, nu?
"Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i planurile tale", așa ceva nu există în Bibliei, nici la Sfinții Părinți.
Destin nu există.
Soartă nu există.
Predestinație nu există.
Astea sunt invențiile lui Origen și Augustin și Luther și Calvin.
Ar înseamna că toți oamenii sunt niște păpuși legate cu ață și Dumnezeu le manevrează, nu?
Ar însemna că Dumnezeu vrea ca oamenii să ajungă în iad, nu?
Dumnezeu a vrut ca Hitler, Stalin, Napoleon, Mao, Hingis Han, și alți fii ai blestemului, slujitori diavolului, să ucidă atât de mulți oameni, nu?
A vrut Dumnezeu ca Adam să muște din rodul pomului oprit, nu?
Păi nu, desigur.
În Biblie spune altceva: "Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide." - Matei 7, 7-8.
Deci planurile noastre trebuie cerute de la Dumnezeu. Și apoi, dacă Dumnezeu vede că ne este de folos spre mântuire, ni le va da, altfel nu.
Apoi după ce-I cerem la Dumnezeu cum vrem să fie viața noastră și începem obligatoriu să lucrăm și să construim planurile noastre cerute lui Dumnezeu (că zice: "dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce" - II Tesaloniceni 3, 10), în final spunem: "facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ" (Matei 6, 10). Că noi adesea, nu știm ce avem nevoie spre mântuire, dar totuși, trebuie să cerem. "cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină." - Ioan 16, 24. Deci dacă cerem și nu primim, înseamnă că bucuria noastră nu e deplină, dar tot trebuie să fie bucurie, chiar dacă nu primim și tot trebuie să cerem.
Faptul că trebuie să ne rugăm unii pentru alții, să cerem în rugăciunile noastre diverse lucruri pentru noi sau pentru alții, abundă Biblia de mărturisiri, în privința asta.
Iar de aici: cum cerem, când cerem, ce cerem, pentru cine cerem, de la cine cerem, unde cerem, cât cerem... Acestea deja sunt alte teologii...
În același timp adânci și înalte, la care tu nu poți avea acces, dacă nu ți le-ai însușit pe cele elementare.
E mult de vorbit, dar asta ar fi în linii mari.