[Igor_Paslusnik]

Atunci când ai inima plină de Hristos, nu mai poţi face rău, nu mai poţi gândi răul, nu poţi să creezi haos, începi să urăşti păcatul, să devii alergic la patimi şi la răutate, să le osândeşti şi să te lepezi de ele, ca de unele care te depărtează de Preadulcele Hristos.

Atunci când ai inima plină de iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, adică pentru toţi oamenii, nu vrei şi nu poţi să iubeşti capitalismul, democraţia, coomunismul şi fiindcă capitalismul acesta încurajează înmulţirea banilor, ori lăcomia ştim că este străină iubirii şi mântuirii, democraţia dă libertate păcatelor şi patimilor, comunismul îl respinge pe Dumnezeu şi niciun sistem politic nu mai iubeşti.

Următorii lui Hristos şi ai Sfinţilor, nu mai aparţin lumii acesteia, trăiesc în lumea aceasta ca şi cum nu ar face parte din ea, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea, fiind conştienţi că vor fi chemaţi acasă şi vor pleca de aici, mai devreme sau mai târziu şi încep să se pregătească cu sârg şi dor, pentru întâlnirea cu Perfecţiunea, cu Dumnezeu Treime.

Şi totuşi, sunt de acord cu existenţa statelor, fiindcă nu în zadar Dumnezeu a amestecat limbile omului, la Turnul Babel, şi nu s-au mai înţeles, şi au plecat de acolo să înfiinţeze statele lumii, fiindcă "cât timp se înţelegeau", vroiau să "facă un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă" (Facere 11, 4), fiindcă omul era căzut în mândrie, el nu ştia de Dumnezeu. Dar asta s-a schimbat, când a venit Hristos. El, Hristos e Cel care uneşte pe toţi, să fiu Una în El, cum spune: "Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus." (Galateni 3, 28) şi " Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos." (Coloseni 3, 11).

Şi totuşi, dacă globaliştii, vor globalizare, noi, creştinii, putem să ne supărăm pe ei? Nu, nu putem. Îi iubim, poartă chipul lui Hristos şi ei, deşi nu sunt conştienţi de asta şi-l întunecă cu faptele lor. Ei sunt ca nişte frăţiori ai noştri mai mici şi mai răsfăţaţi unii cu alţii, prin ei înşişi. Ne rugăm să se facă voia Domnului. Şi precum Dumnezeu Însuşi s-a coborât şi a amestecat limbile, la Turnul Babel, aşa va şti El Dumnezeu ce va face şi când va vedea ce vor face globaliştii. Noi? Noi să iubim. Să iertăm, să ajutăm cât putem, cu nevinovăţie şi curăţie, ca să ne putem despătimii, lumina şi îndumnezeii.

Fiindcă atunci când urmezi lui Hristos, Sfinţilor Părinţi, Bisericii, tot ce faci, faci spre mântuire, nu poţi fi leneş, ci harnic, gospodar, familist convins, vibrezi ca o albinuţă, împreună cu soţia şi familia, în societatea creştină în care eşti şi în comuniunea în care Dumnezeu te-a chemat.
Aşa fac cei ce urmează lui Hristos. Spunem că nu se poate? Ba da se poate. Biblia spune că se poate. Să nu mai aparţinem lumii acesteia. Adică dăm cezarului ce-i al cezarului, adică le acceptăm pe toate, atâta timp cât nu ne desparte de urmarea lui Hristos.

E simplu de înţeles, am vorbit simplu şi pe înţelesul tuturor.

Nu, nu sunt de acord cu prezenţa armatelor. Conştiinţa unui om care urmează lui Hristos, nu îi permite acestuia să se răscoale, să facă revolte, rebeliuni, revoluţii, acestea sunt manevre politice, conduse politic, eventual cu arme psihotronice, care pe creştinii iubitori, nu îi afectează, fiindcă frecvenţa gândurilor şi dorinţelor creştinilor, a inimii, minţii (nous-ului) conştiinţei şi raţiunii omeneşti a creştinilor, e peste, deaspura orice tentativă de manipulare, de orice fel, din partea oricui.

De aceea creştinii nu participă la răscoale, revoluţii, rebeliuni, războaie, la nimic. Inima creştinilor e plină de iubire şi nu poate face rău nici unui om, niciodată. De aceea puterea care este dată creştinilor, este mai presus de orice minte omenească şi nu poate fi stăpânită şi controlată de gândire logică şi de raţiune. Ea, Biserica, există pentru a iubi. Pentru a împărtăşi iubirea cea mai presus de lume şi de fire, cu oricine vrea să fie creştin, cu oricine urmează lui Hristos şi vrea să se mântuiască şi vrea să intre în Împărăţia Cerurilor, acolo unde "cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El". (I Corinteni 2, 9).

Aşadar, da, să existe poliţie, jandarmerie, şi forţe speciale, în cazul în care există o posedare în masă a unor oameni, care vor să facă rău creştinilor, să fie arestaţi şi închişi până la exorcizarea lor, cu rugăciunile preoţilor luminaţi şi a episcopilor îndumnezeiţi, şi a creştinilor despătimiţi, şi părându-le rău, să fie primiţi din nou în Comuniune. Dar armată, nu să nu existe. Armatele sunt slujitoare lui satana, demonilor şi puterilor întunericului. Armata există doar pentru a sluji urii, vărsării de sânge şi doar pentru a lupta împotriva lui Hristos şi a Iubirii.

Dar spun mai mult: să nu existe poliţie cum există azi, ci fiecare creştin să fie un poliţist, fiecare creştin să fie un jandarm, o forţă specială, care atunci când vede că se face un rău, să strige să cheme şi pe alţi creştini, şi să-l imobilizeze pe violator sau pe tâlhar, să-l ducă la judecată şi să hotărască o pedeapsă pentru el, după răutatea care a făcut-o. Dar neîncetând să-l iubească.
Şi să fie interzise armele de foc de pe întreg pământul. Inclusiv pe cele de vânătoare. Să se vâneze cu arcul, cu arbaleta, cu cuţitul şi sabia. Şi bombele să fie interzise, şi tancurile, şi avioanele de vânătoare. Cine le foloseşte pe acestea, nu urmează lui Hristos, nu iubeşte duşmanii, nu este gata să devină Sfânt Mucenic, fără a face rău nimănui.

Acestea sunt în mare, cele ale creştinilor.
Acestea se pot împlini, în orice minut al vieţii noastre, de câtre orice om, oriunde ar fi.
Şi da, eu le împlinesc. Şi ca mine, mulţi alţii.

Hristos în mijlocul nostru.