[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Ei, dacă tot m-am apucat să trântesc atâtea, apăi mă silesc s-o duc până la capăt, să ştiu o treabă...
Sophia, sper să fii pe aici şi să citeşti, întrucât scriu în primul rând pentru tine.

*
... Una din tehnicile simple folosite de terapeuţii AT este aşazisa "tehnică a scaunelor" când, ca să spun pe scurt, persoana îşi exprimă poziţia faţă de un eveniment, situaţie etc. succesiv din punctul de vedere al unei stări a eului (adult, copil liber, copil rebel, copil adaptat, părinte grijuliu/hrănitor, părinte normativ). Cu acest prilej se realizează atât o serie de conştientizări privind predominanţa unei stări sau a alteia în raport cu celelalte stări ale eului, cât şi anumite procese de contaminare sau chiar excluziune a unei stări din pricina dominanţei alteia, precum şi redistribuirea energiei psihice în mod adecvat/adaptat la situaţie etc. Multe conflicte interne se pot stinge ori măcar se developează folosind doar această tehnică.

Să mă silesc mai departe. Nu pentru a populariza psihologia (m-am lămurit că în mediul forumului e ca şi cum ai vorbi pereţilor, ba încă unora cu pumni şi ţepuşe!), ci întrucât cunoştinţele de psihologie ar putea avea un rol oarecare, măcar cât un tras de mânecă, ştiu şi eu... Poate se opreşte omul şi se uită un pic câş la el însuşi. Ceea ce sub nici o formă nu e "soluţia", dar poate fi un mic început de resemnificare etc.

M-aş opri o clipă asupra stării eului numită "copil rebel". Precum îi spune şi numele, suntem în această stare sufletească de câte ori ne purtăm ca un copil capricios, plin de hachiţe, care face invers decât i se spune sau decât ştie că s-ar aştepta de la el.
El nu face aceasta doar ca să îi supere pe ceilalţi (deşi o anumită conduită a răzbunării poate fi adeseori cu adevărat prezentă), ci mai ales ca să se afirme ca identitate distinctă, ca posesorul unui eu aparte. E un gest care vrea parcă să spună: "hei, voi ăştia mari, să ştiţi că exist şi eu!" Mai e şi o cerere mascată de a primi timp şi atenţie etc. Tot felul de lucruri perverse, din păcate... (nu nevoia e perversă, ci modalitatea prin care obţine gratificaţia)

Cum s-a format acest tip de stare a eului în personalitatea noastră? (atenţie că suntem fiecare dintre noi, uneori, în această stare) Şi de ce rămâne activă?
Geneza acestui tip de funcţionare sufletească a fost bogat explicată. În două cuvinte e vorba despre evenimente traumatice cărora copilul nu a ştiut să le dea o rezolvare pe altă cale, iar rezolvarea s-a fixat ca achiziţie adaptativă apoi s-a generalizat, din păcate... Uneori generalizarea e atât de mare încât vorbim de adevărate profile psihologice de "răzvrătit".
De ce rămâne activă? Pentru că persoana nu a găsit între timp ceva mai bun, care să facă inutil "ajutorul" dat de copilul rebel. Pare curios, dar unii oameni nu învaţă în întreaga viaţă vreo alternativă la rebeliune... refuză să se dezvolte, rămân automulţumiţi cu "găselniţa" lor infantilă şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel.

După unii autori, copilul rebel apare ca un frate al celorlalţi doi (liber şi adaptat) când mediul educativ e nehrănitor, nepermisiv, deosebit de ostil şi restrictiv. Epuizat în ingeniozitatea şi adaptabilitatea sa, strivit de interdicţii şi reguli, copilul scorneşte un fel de înger păzitor care pare rupt din vorbuliţa "fă-te frate cu dracu până treci puntea".
Mi-a trebuit mult timp şi multă suferinţă ca să înţeleg că puntea nu o treci aşa niciodată dar rămâi frate cu dracu, poate pentru totdeauna...

Unii autori, în primul rând Berne, părintele AT, vorbesc şi despre "demonii" din funcţionarea copilului rebel. Berne era un evreu raţionalist, un scientist cu mare fineţe psihologică şi un ateu indiscutabil. Când el se referă la demoni nu are în vedere accepţiunea pe care noi o dăm acestui cuvânt în cultura noastră creştină. Totuşi, prin nu ştiu ce ironie, eu cred că a nimerit-o foarte bine! Eu pot demonstra, dacă m-aş aşterne câteva săptămâni la studiu şi scris (exclus, m-am lecuit de prostia asta) că, într-adevăr, starea eului copil rebel este "poarta" şi tărâmul unde activează de obicei dracii în mintea noastră. Dar ei nu lucrează doar acolo... Iar asta e o altă poveste....