In privinta pacatului stramosesc, fiindca s-a mentionat aici. Este greu de spus ce semnifica el si ce anume mostenim noi, ca urmasi ai lui Adam. Daca mostenim doar urmarile pacatului adamic (stricaciunea si moartea), asa cum sustin sf. Chiril al Alexandriei si sf. Ioan Gura de Aur, sau daca mostenim si vina acestui pacat, asa cum sustin sf. Augustin, sf. Ambrozie cel Mare, sf. Ciprian al Cartaginei sau sf. Atanasie cel Mare ?
Deci in aceasta privinta parerile sunt impartite chiar si intre sfintii parinti.
Din punctul meu de vedere, dar subliniez ca e o parere strict personala, as inclina sa cred ca noi mostenim si vina pacatului, nu doar urmarile sale. Argumentele mele sunt urmatoarele:
1. textul sf. Pavel care vorbeste despre aceasta este mai plauzibil de interpretat in acest sens
2. daca nu s-ar fi transmis si o oarecare "vina", inteleasa ca o separatie intre Dumnezeu si om, atunci Maica Domnului de exemplu ar fi fost exclusa de la mantuirea adusa de Hristos, fiindca Maica Domnului nu a avut pacate personale. Insa noi stim ca jertfa rascumparatoare a Mantuitorului se extinde si asupra ei, ceea ce inseamna ca ea a avut totusi pacatul stramosesc
3. numarul parintilor si al sinoadelor din vechime care sustin ca noi am mostenit totusi si vina pacatului adamic este covarsitor mai mare decat al celor ce sustin contrariul.
4. firea omeneasca fiind una, asa cum explica sf. Nicolae Velimirovici, fiecare este responsabil pentru toti. Regasim aceasta frumoasa si profunda idee si la Dostoievski, in Fratii Karamazov. Deci fiecare purtam in noi insine responsabilitatea acestui pacat adamic.
|