[sophia]

Pentru Delia:

M-am straduit sa gasesc informatiile cerute:

1. Legat de Ioan_Cezar si oamenii:

".....:) Tocmai pentru că nu cunosc/înţeleg omul / oamenii, am ales psihologia. Credeam că mă va ajuta, cumva, să cunosc... Azi îmi dau seama că eram atât de tânăr, de naiv...:)
Pe măsură ce s-au scurs anii şi m-au încărunţit alegerile şi consecinţele lor, s-a întâmplat taman invers: azi nu mai înţeleg şi nu mai cunosc aproape nimic din/despre "om". A început să mi se pară tot mai mult că omul este o taină - mare, necuprinsă taină. (Mă amuză uneori - alteori mă întristează foarte - când văd vreo carte care oferă "cunoaşterea omului" - tratate, lecţii despre alcătuirea şi funcţionarea omului, recomandări şi, oh, sfaturi! Sfaturi de la experţi! Sfaturi de la "cunoscătorii de oameni"!)
Şi, când mi se mai întâmplă să iau în serios lucrul cu vreun om, din postura de psiholog - cum ziseşi, mă străduiesc să cultiv ori mai bine zis să sporesc taina asta, a mea şi a clientului meu. Din păcate majoritatea oamenilor vor să cunoască explicit, să se cunoască, cică... Au auzit ei că dă bine aşa, că sună înţelept etc. Cică aşa-i la psiholog: "te cunoşti pe tine însuţi". (Şi au mereu treburi "urgente" de rezolvat - simptome, conflicte etc. Şi vor mereu o rezolvare "pragmatică", "eficientă".)
Zvonuri. Treburi mărunte.
Clişee care trec de la unul la altul în maşina colectivă de multiplicat prostia şi moartea; maşină care e lumea.

Pot spune că nu mă (mai) interesează, de-o vreme, să îi cunosc pe oameni. Mă interesează tot mai mult să îi necunosc.
Iar pe mine încerc să mă uit, pentru a putea privi în altă parte... Când reuşesc să privesc acolo mă zăresc şi pe mine, ca printr-o oglindă; sunt uneori undeva, cât de cât... Nu-i prea măgulitor ce văd prin oglinda asta vie dar privitul acesta funcţionează. Aduce, chiar, bucurie uneori.
Rareori."

Si am gasit in alte mesaje pe care nu le am acum. Este ceva ciudat la el cu oamenii. Il deranjeaza cumva.

Spuneam ca ne potrivim in credinta, pentru ca suntem destul de profunzi. Anumite descrieri ale lui se potrivesc cu ale mele.
Numai ca el la un moment dat cade in extrema si scoate omul, refuza sa inteleaga si sa recunoasca neputintele lui. Si nu este singurul.

Aici am eu problema mare in credinta, cand multi compara pe om cu Dumnezeu si cred ca trebuie sa aibe puterile lui si ii refuza neputintele si partea umana.

Legat de Craciun si bucuria lui:

Aici:

"3) Crăciunul este o perioadă a bucuriei. Drept este, aşa se obişnuieşte.... Pentru mine e curios că oamenii împart timpul vieţii în perioade de bucurie sau de tristeţe, aşa, la comandă externă. Ori prin mecanisme de contagiune socială.
Mă întreb ce fel de bucurie trăiesc oamenii de Crăciun.
Am văzut că sunt două tipuri de bucurie: una exterioară, un pic cam ciudăţică şi parcă hrănită din contagiune şi raţiuni exterioare (tot lumescul participă la ea, e o adevărată tehnologie a fabricării acestei bucurii externe, bine comercializate, întreţinute), cu nevoi subiacente dintre cele mai de neînţeles pentru mine şi, mărturisesc, dintre cele mai stupide şi dăunătoare pentru suflet; şi una interioară, ca rod al unui demers care se poartă în toate cele fireşti - rugăciune, slujbe, postire, meditaţie etc."

...se intelege ca nu este inteleasa aceasta sarbatoare, ca este pusa la indoiala bucuria ei.

Poate ca am spus gresit ca se interzice.

Legat de celalalt mesaj cu bucuria de Craciun.
N-am sa dau numele autorului aici. Citez doar formularea:


"Dar nu trăiţi şi tristeţea evenimentelor?

Oricum îmi pare rău că nu pot fi prezentă la slujbe, dar asta e.

Ba DA,tristetea este acolo prezenta dar oricum am lua-o ,Invierea Domnului este o poveste cu sfarsit de biruinta.
Iar simtirile duhovnicesti din aceasta saptamana sunt incomparabil mai frumoase decat cele simtite in celelalte saptamani in sanul bisericii.
Dar desigur este o parere strict personala :)"

N-am gasit mesajul initial. Cu italice cineva se refera la el si intreaba.
Apoi vine raspunsul persoanei.

Vede bucurie in Invierea Domnului si restul nu le vede asa frumoase.

Iata si raspunsul meu dat acolo:

"Nu va inteleg...
Este o saptamana trista, plangem, Il inmormantam...
Drumul pe Golgota etse pentru mine ceva cumplit...

Oh, pentru mine nasterea Pruncului este mai frumoasa..."

Delia, nu vreau sa facem aici tribunal cu parerile si sentimentele oamenilor. Trebuie sa intelegem si sa toleram pe fiecare in parte cu ceea ce simte si intelege.
Am mai spus-o si o repet. Credinta este un lucru profund si foarte, foarte greu.

Nu stiu de ce imi luati la puricat fiecare cuvant si mesaj cautand greseli si necredinta.

Revin la ideea mea:
In general cam poti sa-ti dai seama de oameni de aici de pe forum din mesajele lor.
Nu e bine sa rupem mereu omul si cuvintele lui din context si sa-l tocam la fiecare ocazie.
Si de la Ioan_Cezar ma asteptam sa aduca mai multa intelegere pe forum, el putand descifra mai usor/bine omul pe ansamblu. Asta spuneam mai sus.

Ca sa intelegi: eu citesc mesajele tale si analizez cuvintele tale. Acolo vad lucruri bune, dar si greseli sau ciudatenii. Dar nu te stiu pe tine pe ansamblu si nu stiu ce motive ai sa scrii anumite lucruri sau sa simti anumite lucruri.
Poate imi pari mai dura, sau rautacioasa. Dar e posibil sa fii de fapt alfel si sa ai anumite motive pe moment sau in general sa judeci asa, sa fii asa.

Tu l-ai cunoscut pe Ioan_Cezar si personal, sau iti place numai prin mesajele lui?

Vezi, tu faci comparatie in mesajele tale intre mine si el. Pe ce baza? Ce stii despre noi? De unde stii ca in realitate nu ai avea surprize (mari)?

Eu nu am nimic cu nici unul din voi. Imi plac unele lucruri din mesajele voastre si altele nu.

Ma tot intreb daca m-as duce la el ca psiholog. Din felul in care scrie aici...nu.
Fiecare persoana se duce la cel cu care se potriveste mai bine, care corspeunde asteptarilor si nevoilor sale.