[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu am învățat în ultimii ani că nu trebuie să mîncăm mult ca să trăim. Ba chiar foarte puțin, cu cît mai puțin cu atît mai sănătoși.

Nu sînt venituri suficiente? Trăim în garsoniere? Se poate și așa. Mai sînt părinții, oamenii se ajută între ei în special dacă află de o familie modestă și numeroasă. Am văzut părinți cu doi copii mari trăind în garsonieră confort 3, mai exact în 11 mp construiți (2 x 5,5m), cînd locuiam cu chirie. Am văzut familii modeste cu 3 și 4 copii pe care oamenii îi ajută mereu. La una din ele cînd s-a născut al patrulea, un moșulică le-a donat o bucățică de pămînt nu departe de oraș. Așa, că a vrut el.

Si ce sa faca cu pamantul o familie asa saraca?

Da, se poate supravietui, nu e corecta nici extrema cealalta, nu facem nici macar un copil pana nu avem casa, masina, salarii de minim X, etc dar nici sa facem copii cat incap si o sa traim din mila rudelor si a cunoscutilor"

Am avut destule contacte proase cu țiganii și nu prea mi-s dragi, dar un lucru îmi place la ei: se înmulțesc deși nu au nici de unele. Copiii sînt murdari, dar sănătoși. Nu mănîncă ”suficient”, dar nici nu mor de foame. Și așa cresc, cu sau fără educație, iar unii muncesc, învață și se ridică din pleava societății. Însă indiferent de ce se întîmplă în viața asta scurtă și grea, toți merg spre veșnicie, iar la Judecată copiii ăia negricioși cu urmașii lor vor da mărturie pentru părinți, pentru mîntuire.

Eu zic ca ar trebui sa renuntam la mitul asta.
Uite care e realitatea:

Rata mortalitatii infantile in randul copiilor romi din Romania este de patru ori mai ridicata decat media nationala, aproximativ 40% dintre acestia sufera de subnutritie severa, in jur de 50% dintre ei nu au fost vaccinati niciodata si doar 20% sunt inscrisi la gradinita – sunt concluziile Raportul National privind Incluziunea Romilor in Servicii de Dezvoltare Timpurie a Copilului (IRSDTC) pentru România, realizat in cadrul Consultarii Nationale privind Incluziunea Romilor in Servicii de Dezvoltare Timpurie a Copilului.

Date privind sanatatea in randul populatiei rome:
Romii au o stare a sanatatii foarte proasta, cauzata de saracie, de conditiile sanitare precare si de lipsa infrastructurilor de baza in comunitatile de romi, numarul mic de centre medicale in zonele locuite de romi si/sau distanta mare pana la cel mai apropiat centru, de lipsa documentelor de identitate si de marginalizarea si discriminarea in ceea ce priveste accesul la serviciile medicale.
Speranta de viata a romilor este de aproximativ 64 de ani, fata de cea a romanilor in general, care este de aproape 70 de ani.
Mortalitatea infantila la romi este de trei sau de patru ori mai ridicata decat media nationala. Peste 40% din copiii din gospodariile rome sunt subnutriti, izolati si infometati. La 45,7% din copiii romi nu li se administreaza vaccinurile prevazute de Planul National de Imunizare, desi acestea sunt obligatorii si gratuite. Copiii care traiesc in ghetouri izolate si in zone rurale sunt cei mai expusi, deoarece aproximativ 50% dintre acestia nu sunt vaccinati impotriva niciunei boli.

http://medlive.hotnews.ro/raport-cop...gradinita.html

In ceea ce priveste locuintele, nu le-as plange de mila chiar la toti.
Stau 10-20 ani intr-o cocioaba si peste noapte vezi ditamai castelul cu turnuletze in loc.

Iar cei care sunt saraci, saraci, ar trebui sa vezi si ce fac cand sunt mai mari.
Nu prea i-am vazut sa munceasca pe undeva sau toba de carte.
Mai sunt si exceptii dar urma nu scapa turma.

Dar strămoșii noștri care trăiau în colibă cîți metri pătrați au avut pentru cei 7-8 copii? Și cîtă mămăligă le dădeau să mănînce? Da, noi sîntem urmașii acelor copii săraci și chinuiți de acel ”nivel de trai”, noi nu am exista fără sacrificiul lor.

Nici unul din copiii aia nu mergea la scoala.
Deja de pe la 6-7 ani era forta de munca.
Faceau multi ca si mureau multi.
Si era nevoie si de forta de munca in gospodarie.

Intreba pe unul din acei copii, care intre timp a ajuns la oras, daca i-a placut stilul ala viata.
Tare m-as mira sa zica "da". Cei care s-au nascut cu el si vor murit cu el, care n-au cunoscut altceva, ar putea sa zica ca "da".

Dar tu de exemplu daca ai fi intrebat daca vrei stilul ala de viata pentru copiii tai sunt destul de sigur ca ai zice "nu".
De altfel, o data ce i-ai crescut 5-10 ani la oras, putine sanse sa-i faci vreaodata sa il imbratiseze.