[Mosh-Neagu]

Igor, am promis sa nu-ti mai adresez niciun cuvant si sa stii ca ma voi tine de promisiune. Acum insa ma vad nevoit sa-ti multumesc pentru stradanie si bunatate si ma rog sa NU-ti dea Dumnezeu ceea ce-I ceri? Sincer, in toata viata mea n-am intalnit nici macar virtual un asa amalgam in ratiunea cuiva. Iarta-ma, Igor, dar mi-e tare mila de ce te-asteapta, daca nu te trezesti repejor! Si sa nu spui ca sunt incercari pentru ca i-ai salvat pe altii, fiindca stie Dumnezeu mai bine a cui joc il faci in deplina cunostinta de cauza.... Sau poate... doar partial constient... Dar asta tine de alt domeniu, si nu comentez!

Astazi, in timp ce munceam ma gandeam cat de mult sunt de plans cei ce mult au ostenit cat au trait, sa-I urmeze lui Hristos, dar au parasit aceasta lume, inselati. Cand esti hot, criminal, desfranat, macar stii la ce sa te astepti, intr-un fel, dar lucrand o viata "in via Stapanului" (sau cel putin asa sa crezi ca faci) sa te trezesti condamnat mai rau decat cei ce si-au trait viata cum au vrut si au cules din ea tot ce s-a putut!... Orice suflet din Iad e de plans, dar acelea inselate "de-a dreapta", cu atat mai mult. Si de-acolo chiar nu mai pot face nimic, iar daca mai au o infima sansa, aceea ar fi rugaciunile celor ramasi in viata, pentru mila si indurarea lui Dumnezeu. Insa daca nu-i mila, nu-i nici iubire. Nu doar ca nu vrem sa ne rugam, dar ii afundam si mai mult in "smoala"... Adica imi lasa omul munca lui de-o viata, casa, gradina, cotete, fantani, dar pentru ca din greseala a facut un bordei si vrajmasului, gata: "Iadul sa-l manance!" De asta cu siguranta numai omul este in stare. Daca nu indraznesc prea mult in comparatie, eu nevrednic pacatos, cred ca acesta a fost motivul si pentru Sfintii Vasilie cel Mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie de Nazians si cine-or mai fi fost, care tarziu, peste multi ani, au spus ca Origen nu a fost tocmai bine inteles...
Sfantul Siluan, deasemenea amintea de un alt sfant care se ruga cu lacrimi pentru un eretic, iar Dumnezeu i-a vorbit: "De ce te rogi pentru el? Nu stii ce-a facut?" "Stiu, Doamne, dar si el este tot zidirea Ta, iar Tu ai mila si iubire fata de toti!" "O, copile, prin rugaciunile tale Mi te-ai asemanat Mie!" Nu mai stiu despre ce sfant era vorba, dar intamplarea aceea nu mi-a mai iesit niciodata din minte si de atunci am si pus ca semnatura, cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc. Cat si daca am reusit sa-mi insusesc aceasta "porunca", nu sunt in masura sa spun. Dar e bine sa cred ca macar ma straduiesc.

Pentru cei "morti" in duh, cred ca este doar un fel de compasiune, fiindca lor inca le mai ingaduie Dumnezeu timp si lectii de invatat ca sa se intoarca si sa se mantuiasca. Din pacate arareori auzim de vreun sectar intors la ortodoxie. Si sunt incredintat ca atunci cand se intampla astfel de "minuni", ingerii in cer aduc cantari de slava si mare bucurie...


Si, daca-mi mai este ingaduit un sfat cel putin in ceea ce-l priveste pe Igor: fratilor, macar nu-l mai provocati. Sincer nu doresc nimanui sa fie in locul lui. Stiu, aproape fiecare dintre noi alege (sau cel putin a ales) sa-l certe, sa-l ironizeze, sa-l scuture, ba chiar sa-l jigneasca. De fapt si el ca oricare dintre noi, de rabdare, intelegere si intelepciune avem nevoie. Iar daca ele nu sunt nici primite, nici intelese, sa nu continuam, ci sa-si vada fiecare de propria-i mantuire. Ar fi pacat ca tocmai pentru niste flecareli rautacioase, sa trebuiasca sa dam socoteala ca si cum n-ar fi deja destule de care sa ne caim!...