Pt Mos Neagu: postarea ta este complexa, nu stiu cum sa o comentez mai bine, dar are sens ceea ce ai scris. Este posibil sa nu fi inteles eu toate nuantele, nici nu am pretentia ca reusesc constant asa ceva, dar ideea de baza cred ca am inteles-o. Am citit azi ceva din Epistola catre Filipeni, impreuna cu un comentariu la ea. M-a pus pe ganduri un fragment din comentariu care remarca un aspect la care nu ma gandisem.La un anumit moment apostolul da un sfat la doua femei crestine care, probabil, nu prea se intelegeau in acel moment. Ma gandeam: omul acesta, Pavel, strabatea mii de km,in toate conditiile posibile, predica, convertea, calauzea, muncea, se implica in actiuni de caritate, scria, se ruga si trecea prin diferite primejdii. Si lista nu este completa. Oricine s-ar gandi ca mintea acestui om era pe nivel macro, sinteza, la cate responsabilitati avea.

Totusi acest apostol, intr-o epistola extraordinara din punct de vedere teologic, isi gaseste timp sa dea un sfat personal, care poate ni s-ar parea marunt, la doua femei despre care ( daca nu le-ar fi mentionat el) poate nu am fi auzit.Evodia si Sintichia au ramas in istoria crestinismului datorita unei marunte certe probabil ( sau indiferent din ce cauza) insignifianta, dar care nu a fost atat de neimportantata pt apostol.Nu uitase ce facusera ele in trecut, pt raspandirea Evangheliei si vrea sa le ajute. Azi se dau multe comunicate, epistole moderne, la nivel general. Nu sunt mentionate nici o Evodia sau Sintichia, doar sfaturi generale, catre comunitati. Trebuie chiar sa-ti pese, chiar sa te implici cu toata fiinta, chiar sa-i iubesti pe acei oameni ca sa-ti pese chiar atat de mult in contextul unei vieti tumultoase.

Omul acesta le stia pe nume si tineti cont de numarul de oameni cu care interactiona. Ii pasa pana la acest nivel al detaliului lui, unui apostol, care avea atat de multe de facut. Raportat la timpurile noastre este uluitor, azi oamenilor nu le pasa daca moare unul pe strada langa ei. Cu toate acestea oamenii nu i-au raspuns mereu la fel. In 2Timotei Pavel spune, cu durere cred, ca pana si cei mai apropiati il parasisera. Cred ca l-a durut tare de tot. Cand a trebuit sa se apere a fost singur. S-a rugat sa le ierte Dumnezeu slabiciunea spunand ca l-a intarit EL cand oamenii l-au abandonat. Raportul din a-ti pasa si sfanta nepasare? Foarte complicat.