În prealabil postat de Mihnea Dragomir
La 1 iulie (a doua zi), dimineata, ea se regasi in acel loc de speriat. Realiza ca este abandonata de Dumnezeu, incapabila de a se prezenta lui Dumnezeu sau Sfintilor. Nu fiindca nu se gandea la Dumnezeu, dimpotriva, ci fiindca Il vedea fara indurare, nefiind decat justitie.
La 4 iulie noteaza o noua experienta mistica. Din nou in iad. De asta data, iadul i se pare atat de vast incat "toata masinaria lumii nu e nimic in comparatie cu el". Ea a vazut o roata, o moara de dimensiuni uriase, care, la fiecare secunda, cadea peste damnati, pe urma se ridica pentru a cadea inca o data.
16 iulie: isi simte toate oasele zdrobite de roti care se invarteau in jurul ei. In acele momente descrie ca avea un simtamant de pierdere a lui Dumnezeu, un chin atat de atroce, spune sfanta, incat nu poate fi descris. Toate celelalte torturi pareau putin lucru fata de aceasta.
La 6 februarie 1703, confesorul ei ii ceruse sa se roage pentru orasul in care locuia. Domnul a facut-o sa vada un imens incendiu care devora intregul oras. Multi oameni mergeau sa se arunce in acele flacari, in timp ce erau altii care, pe punctul de a se arunca, renuntau si faceau cale intoarsa. I se revela sfintei ca acele flacari reprezentau pacatul impuritatii caruia i se livrau un mare numar din concetatenii ei. Dar erau unii, ispititi in mod violent, care stiau sa-i reziste. Si Domnul i-a spus: "mergi la acela care imi tine locul, la duhovnicul tau, care ti-a poruncit sa ma intrebi ce anume Ma ofenseaza mai mult si spune-i ca sunt ofensat in multe feluri, dar in mod special prin pacatele carnii, din cauza carora multe suflete merg in iad pentru totdeauna".
La 27 ianuarie 1718 Sfanta Fecioara ii apare Sfintei Veronica. Ea ii chema pe cei doi ingeri care o serveau si le ceru sa o conduca in spirit in iad. Ea o binecuvanta si ii spuse; "Fiica mea, nu te teme. Voi fi cu tine si te voi ajuta".
"Dintr-odata", descrie Sfanta "m-am aflat intr-un loc intunecat, adanc si care mirosea teribil. Acolo am auzit ragete de magari, de lei, suierat de serpi, tot felul de voci confuze si de speriat, precum si un fel de tunete care ma umpleau de spaima. Vedeam acolo fulgere si un fum dens. Dintr-odata, am vazut un munte mare, acoperit de serpi si de busuioc [sic!], intrepatrunsi si in mare numar. Auzeam venind de sub toate acestea hule si voci teribile si i-am intrebat pe ingerii care ma insoteau ce sunt aceste voci. Ei mi-au raspuns ca acolo se aflau multe suflete chinuite. Dintr-o data, acest mare munte se deschise si am vazut ca era plin pe dinauntru de suflete si de demoni. Acele suflete erau legate impreuna, neformand decat o singura masa. La randul lor, demonii tineau sufletele legate cu niste lanturi de foc, iar fiecare suflet avea mai multi demoni in jurul lui. De acolo, am fost dusa la un alt munte, unde se aflau tauri si cai furiosi care muscau precum niste caini turbati. Foc le iesea din ochi, din gura si din nas, dintii lor pareau lancii ascutite, ori sabii taioase, prefacand in firmituri intr-o clipa orice muscau. Intelesei ca muscau si devorau suflete. Am mai vazut si alti munti, unde erau si torturi mai cumplite, pe care imi e cu neputinta sa le descriu.
In mijlocul acestui teritoriu infernal se ridica un tron foarte inalt. In mijlocul acestui tron se afla un scaun format din demoni care sunt sefi si printi. Este scaunul lui Lucifer, oribil, a carui vedere provoaca lesinul. O, Doamne! Ce chip terifiant! El depaseste in oroare toti ceilalti demoni. Capul lui parea format din o suta de capete, fiecare plin cu lancii, iar la capatul lor e cate un fel de ochi care proiecteaza sageti de foc care se raspandesc in tot iadul si ard tot. Desi numarul demonilor si damnatilor este incalculabil, cu totii vad acest cap oribil si primesc torturi peste torturi de la acelasi Lucifer. El ii vede pe toti si toti il vad. Aici, ingerii mei m-au facut sa inteleg ca, asa cum in Cer vederea lui Dumnezeu produce fericirea tuturor alesilor, in infern figura inspaimantatoare a lui Lucifer, acest monstru infernal, produce tortura pentru toti damnatii. Cel mai mare chin al lor este ca L-au pierdut pe Dumnezeu. Acest chin, Lucifer il primeste primul si, pe urma, toti participa la el. El blesteama si toti blesteama, el huleste si toti hulesc. El sufera si este torturat si toti sufera si sunt torturati.
Dupa ce am vazut acestea, ingerii care ma insoteau mi-au atras atentia asupra pernei pe care sedea Lucifer: era sufletul lui Iuda. Sub picioarele lui Lucifer era o alta perna, de mari dimensiuni, de aspect desirat si acoperit cu tot felul de semne. Mi s-a dat de inteles ca acolo erau suflete de calugari si maici. Atunci, tronul insusi a fost deschis si, in mijlocul demonilor care erau sub scaun, am vazut un mare numar de suflete. Cine sunt acestia? am intrebat pe ingeri. Ei mi-au spus ca acestia sunt fosti prelati, demnitari ai Bisericii, superiori de constiinte consacrate lui Dumnezeu.
Cred ca, daca nu as fi fost insotita de acesti doi ingeri si, gandesc, intarita in mod nevazut de buna mea Mama, as fi murit de spaima. Tot ceea ce am descris este nimic si tot ceea ce am relatat predicatorilor este nimic fata de ceea ce am vazut".
|