Citat:
În prealabil postat de Corinusha
N-ai inteles chiar nimic din ce-a zis vitiate.
Nu incearca a converteasca pe nimni la nimic. pur si simplu viata lui a fost la fel si inainte si dupa Spovedanie. La fel ca a multor alti oameni de altfel, printre care si eu.
Nu te simti ca un nou nascut, nu scapi de ispite, nu scapi de patimi, nu nimic; nimic nu e intampla sas hocus-pocus, doar ca te-ai spovedit, asa cum descrie ursu.
Daca te-ai obosi sa citesti cu atentie tot ce scrie omu', poate ai intelege...
|
Ba da, te simti foarte diferit fata de situatia de dinaintea spovedaniei. Pentru ca la spovedanie nu te duci sa-ti descarci sacul de pacate la parintele si gata, pleci. Te duci si cu dorinta de a te lepada de cele ce le-ai facut, de a nu mai face si nadajduiesti sa capeti putere sa nu le mai faci. De asta de duci. Si capeti putere sa nu le mai faci. Progresezi.
Pe unele din ele chiar nu le mai faci pentru ca numai gandul ca te duci iar la spovedanie si te rusinezi de ce spui, te face sa nu mai faci acel pacat. Te mai incearca mental, un gand poate sau chiar stau agatate din nou in cap, dar lupti sa le elimini, dar nu te mai apuci de fapta.
Normal ca nu scapi de ispite, le ai mereu pana la moarte. Si iar te duci la spovedit, si iar o iei de la capat, iar mai scapi de unele pacate.
Sf Impartasanie se da ca si medicament pentru lupta, pentru intarire, nu e dupa merit, ca doar la o adica daca ne uitam bine nu meritam nimeni.