Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Fără intenția de a mă aventura prea adânc în jungla speculațiilor etimologice, căutând părinții latini ai cuvântului românesc am găsit două variante: pensare (a cântări) și rădăcina passi care generează o serie întreagă de înțelesuri înrudite: suferință, milă, pasiune, afectare etc., cu rude de gradul întâi din dinastia grecească pathos din care provine "patimă" cu sensul de boală sufletească sau/și duhovnicească.
Filiera asta conduce la concluzia că "sfânta nepăsare" este una din culmile idealului ascetic: apatheia, nepătimirea, biruința asupra patimilor. Deci nu e nesimțire în sens afectiv ci o formă foarte înaltă de libertate față de simțirile adictive, pătimașe.
E doar o variantă posibilă, discuția rămâne deschisă.
|
Da. Si pe mine tot acolo ma duce cu gandul expresia "sfanta nepasare". La parintii din pustie, la linistire, isihie...