Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar
Atenție la cadru!
Din capul locului circumscrii evaluarea teoriei păsihanalitice unui cadru care de fapt e cuprins în psihanaliză, ca fenomen mintal, și nu o cuprinde!
Orice fapt de cunoaștere se validează ori ba printr-un cadru superior lui. Care să îl conțină! Dincolo de limitele fenomenologice proprii funcționării curente.
Or, e dovedit și iar dovedit (vezi lupta lui Nietzsche cu terapeutul lui pentru a frânge cadrul de oțel care îl ținea prizonier în nebunie) că a te abandona conținătorului nu e lucru ușor.
Freud era smerit.
Când vei înțelege aceasta îl vei asculta și urma, acolo unde el chiar are ceva de spus. Restul e altă mâncare de pește. Freud nu e sfânt, nici preot. E doar un om care a trăit fără să facă umbră pământului. Ar fi bine să îi dăm atenția cuvenită, fie și cu scepticism - dar nu cu înfumurare tâmpă și cu negare etc. etc.
*
Te rog să mă ierți, frate, dar aș vrea să mă opresc aici. Azi am vorbit prea mult.
Doamne ajută!
|
Pai in cazul asta psihanaliza e ca un fel de revelatie. Ea nu poate fi invalidata de nici o situatie. Este ca o dogma. La fel ziceau si marxistii, ca e vorba de dialectica istoriei care contine totul si ne contine si pe noi. Si ei isi numeau teoria materialism stiintific.