Nu doar cuvinte. Chiar și întâmplări...
Nu doar cuvintele, nu doar discursurile ne pot tămădui și reînsufleți. Ci și întâmplările vieții altora, povestite, ce-i drept, prin cuvinte...
Iată una bucată de posibil leac!
Auzind zgomot, s-a ridicat, a ascultat... Și, ca un iepure speriat, s-a repezit în pădure
și culcîndu-se în iarbă, s-a făcut nevăzut.
"Părinte Serafim, părinte Serafim!"
La auzul glasurilor noastre copilărești, n-a putut rămâne în ascunzătoare. Capul i s-a ivit deasupra ierburilor, cu degetul pe buze, pentru a cere tăcere. Micuța Liza, încă un bebeluș, s-a repezit prima și,
aruncîndu-i-se în brațe,
și-a lipit obrăjorul fraged de umărul părintelui.
"Comorilor! Comorilor!", șoptea el,
strângîndu-ne pe fiecare la pieptul lui firav...
Niciodată în întreaga sa viață Nadejda Aksakov n-a întâlnit o privire de o puritate copilărească asemenea privirii părintelui Serafim, niciodată n-a văzut un surâs asemenea surâsului său.
"Așa surâde un prunc când se joacă
în somn cu îngerii..."
("Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Serafim de Sarov", pag. 28-29)
|