Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Împotrivire bazată pe ce? Pe o înregistrare apărută pe youtube? :)))
Dacă citeai cu atenție toate mesajele lui Alin înțelegeai că nu știe prea multe lucruri concrete despre viața și scrierile Părintelui. Avem tot dreptul să fim rezervați, dar nu cârcotași, mai ales când nu suntem documentați și ne bazăm doar pe vorbele altora.
|
M-am mai uitat pe mesajele lui, si cred ca ai dreptate. Ideea e ca atunci cand pornim la cercetarea semnificatiei operei si/sau vietii unui semen, mai ales a lucrarii unui duhovnic, trebuie sa aruncam orice preconceptii sau prejudecati peste bord. Ceea ce, omeneste, adica subiectiv vorbind, caci toti suntem subiectivi, inclusiv cei ce fac parada de obiectivitate, ca mine :) , este extrem de dificil.
Tu esti unul din cei mai echilibrati useri ai acestui forum. Chiar ucenic (evident, in sensul virtual si postum; iti mai spusesem odata asa, fara sa precizez nunatele, si ai declinat aceasta definire :) ) al parintelui, tu esti foarte deschis argumentarii, desigur celei civilizate. Antiecu/cristirg isi flutura obsesia lui, de parca intreruperea dialogului interfaith i-ar aduce lui mantuirea in cioc. :))))
Raman la parerea mea: parintele facea parte dintr-un wave de amploare mai larga, ce depaseste granitele jurisdicrtionale ale BOR, unda/val care include duhovnici greci, sarbi, romani, probabil si rusi, bulgari sau gruzini, aparuti in perioada dintre instaurarea comunismului si putin dupa prabusirea lui. Toti acestia au fost niste... ocazii incarnate sa zic asa, niste avertismente vii de trezire a popoarelor ortodoxe pe ultima suta de metri. E suficient sa ii citim pe pr. Paisie Aghioritul, sau iata, pr. Arsenie Boca sau pr. Staniloaie, sau pr. Iustin Popovici, ca sa vedem asta.
Cum am zis: nu stiu daca e sfant. Pentru mine, care sunt extra Eclesiam, este un om mare. Cuvintele sale au putere.
Tehnic vorbind, sfintii sunt oameni cu greseli si defecte. Sigur si parintele a gresit, ca orice uman, sfant sau nu, si poate ca si pictura e o greseala. Ceea ce, daca va intra in sinaxare, nu va fi un impediment, si deci devine irelevant.
Sfintii canonizati de Biserica in primul mileniu au fost,desori, sfinti militari (asta apropo si de alt topic), participand, inclusiv dupa convertire, la razboaie ale Imperiului, care nu erau toate drepte. Din nou, Biserica a stiut sa puna credinta lor militanta in valoare, aratand ca lupta armata si luarea de vieti asociata inerent cu ea nu duc la extinctia sanselor de mantuire si sfintire. Altii au fost practicanti vestiti si impatimiti de...vicii inainte de convertire, si totusi au urcat, consecutiv unei grele si hotarate pocainte, la cinstea sinaxarelor (vezi Maria Egipteana). Altii, ex-eretici. Etc. Deci balansul asta intre jumatatile extreme sau extremiste mai bine zis ale celor tabere, adica "parintele a avut si defecte si a facut greseli, deci nu trebuie canonizat" versus "parintele nu a avut vreo greseala, Biserica face o mare greseala daca nu il canonizeaza" este complet aiurea. Toti ne nastem in pacat si lucram pacatul, sau, chiar induhovniciti fiind, putem gresi, inlcusiv din pdv al Bisericii. Insa sansa la mantuire si sfintire o avem toti.