Un bun creştin are tot dreptul să fie rezervat în ceea ce priveşte sfinţenia Părintelui şi îi respect alegerea. Dar, când cauţi greşeala celuilalt, te mai poţi numi creştin?

Eu, ca adept, nu am nici o problemă că nu este canonizat. Ajutorul primit este dovada sfinţeniei Părinetelui. Oare poţi tu sau altcineva să schimbi convingerile acelora care au primit ajutor de la Domnul prin mijlocirea Părintelui?

Fii serios, vorbeşti prostii! Tu te-ai dus la Prislop doar pentru a-ţi întări convigerile. Cee ce nu vrei să vezi este faptul că la Prislop merg foarte mulţi "pelerini" (în pantaloni scurţi, cu haine decoltate) care, de fapt, nu au nici o treabă cu Biserica. Ei vin din auzite că acolo e un sfânt care face minuni. Oameni cu necazuri şi căutători de minuni sunt destui, dar nu ştii cum lucrează Dumnezeu cu aceşti oameni prin acest Părinte. Nu ştii cum o minune poate schimba radical viaţa acelui om. Şi fii sigur că Dumnezeu nu îngăduie ceva ce nu este de folos omului.

Părintele este atât de popular românului încât şi ateii, ezoteriştii sau cei de alte confesiuni ştiu de Părintele. De aici şi explicaţia "rătăcirilor" din mărturii, din media sau în comportamentul "adepţilor" Părintelui. Sunt foarte mulţi care se consideră "adepţi" ai Părintelui, dar care nu fac mai nimic din sfaturile lui şi foarte puţini adepţi care îi pun în practică sfaturile. La fel şi cu faptul că suntem un popor ortodox cu numele, căci practicanţi efectivi sunt foarte puţini. În schimb, sunt mulţi care îşi dau cu părerea fără măcar să fi citit ceva din viaţa şi scrierile Părintelui. Una e să vezi un peisaj frumos direct cu ochiul liber şi alta este să-l priveşti printr-un geam fumuriu.

ps: un bun creştin este îngăduitor cu neputinţele oamenilor şi singura lui povară este păcatul propiu şi nicidecum păcatul aproapelui.