Mi-au plăcut în special textele de mai jos din
articolul lui Liiceanu:
”Iată-l pe
Eminescu: „Dar domnilor! Mi-e rușine să fiu român! Dar ce fel de român? Român care vrea a-și fi însușit monopolul, privilegiul patriotismului și-a naționalităței – așa român de paradă mi-e rușine să fiu.” (
Opere, vol.IX, p.459-460). Iată-l pe
Caragiale: „M-am exilat și atâta tot. [...] nu am ce căuta acolo, unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul, viții demne de compătimit.” Iată-l pe
Octavian Goga: „Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști… Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală.” (
Jurnal, 1916). Iată-l pe
Emil Cioran: „În țara cu români, nimic nu reușește. Totul se întâmplă altcum. (…) Un imn negativ e viața noastră. El nu pătrunde în spațiu, ci se destramă în vibrații de nicăieri, ca un parfum sau o putoare de absurd. (…) Între neamurile bolnave, noi suntem cei mai bolnavi.” (
Îndreptar pătimaș II, pp. 23-24) Iată-l, în sfârșit, pe
Petre Țuțea: “Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți!” (
322 de vorbe memorabile).”
”După cum, dacă ar fi fost german, ar fi trebuit să compună o listă a morții din care n-aveau cum să lipsească
Hegel („Germanul, cu cât e mai slugarnic într-o privință, cu atât e mai desfrânat în alta; mărginire și lipsă de măsură, originalitate, este îngerul satanic care ne lovește pe noi, germanii, cu pumnii”),
Nietzsche („A fi un bun german înseamnă a te degermaniza” și „Un bun german e cel care nu mai e german”)* și, mai abitir,
Schopenhauer („În perspectiva morții mele, doresc să fac această confesiune: disprețuiesc națiunea germană datorită prostiei sale nesfârșite și roșesc la gândul că îi aparțin.”).
[...]
În cazul lui Nietzsche, exemplele se pot multiplica la nesfârșit: „Germanii, [...] o rasă jalnic de nesăbuită, căreia și astăzi trebuie să i se tragă o săpuneală zdravănă.”; „Germanii sunt de alaltăieri și de poimâine. Ei n-au nici un azi.”; „La germanii de astăzi domnește când imbecilitatea antifranceză, când cea antiiudaică, când cea antipoloneză, când cea cristic-romantică, când cea wagneriană, când cea teutonă, când cea prusacă.”; „Definiția germanului: supus și laș.”; „«Spiritul german»: de optzeci de ani o
contradictio in adjecto.; „Germanii nu sunt capabili de nici un concept al măreției.”; „Germanii sunt
canaille.”; „Germanii devin din zi în zi mai plați.”; „Cum se face că germanii n-au nici un spirit?”; „Germanii ca recădere în ipocrizia morală.”; „Germanii cred că forța trebuie să se manifeste în duritate și cruzime”; „Germania duce mereu lipsă de un spirit.”; „Micimea și josnicia sufletului german.”; etc., etc.”
Sînt sigur că în orice țară oamenii au aceiași demoni care-i stăpînesc. Vreți să scăpați de răutatea românilor? Nu, de fapt vreți să scăpați de răutatea oamenilor, deci din păcate nici o țară din lume nu e un tărîm al făgăduinței.
Adevărata mîntuire este în Rai, acolo unde dracii nu au acces.