Părinte, Avva Isaac spune că biruim patimile prin smerenie și nu prin disprețuire (începutul irmosului de la Cântarea întâi a Canonului Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, de la Acatistul Bunei Vestiri). Oare disprețuirea unei patimi și disprețuirea gândurilor de hulă înseamnă același lucru?
Nu, disprețuirea unei patimi are mândrie, încredere în sine și, ceea ce este mai rău, îndreptățire. Adică te îndreptățești pe tine însuți și nu-ți recunoști patima. Este ca și cum ai spune: Patima aceasta nu este a mea, nu are legătură cu mine. Și astfel nu te mai nevoiești ca să te eliberezi de ea. Însă gândurile de hulă trebuie să le disprețuim, pentru că, așa cum am spus, nu sunt ale noastre, ci ale diavolului.
Atunci când se preface cineva înaintea altora că are o patimă, de pildă atunci când face pe lacomul cu pântecele, îl batjocorește pe diavolul?
Atunci când se preface cu prefacerea cea bună, nu înseamnă că îl batjocorește pe diavolul. Îl batjocorești pe diavolul atunci când, deși el îți aduce gânduri de hulă, tu cânți.
Cuviosul Paisie Aghioritul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Last edited by cristiboss56; 07.06.2015 at 20:50:29.
|