Genul acesta de relatari sunt un produs al transmiterii orale, intr-un mediu popular variat dpdv etnic, a textului biblic. Transmiterea orala in Orientul Apropiat nu era scutita de modificari ale textului original, in functie de cultura si fantezia transmitatorilor( si nu duceau deloc lipsa de creativitate sau de o inclinatie spre mit). Ca si in ziua de astazi imaginatia populara nu tine de criterii fixe ci, de multe ori, transmite un sambure de adevar intr-o coaja de fantezie. Evenimentele mentionate de tine se regasesc intr-o scriere apocrifa, intitulata ,, Evanghelia araba a copilariei Mantuitorului". Fie ca au fost preluate de acolo, fie ca ambele sunt rezultatul unei surse anterioare, dpdv al creatiei, acest lucru probeaza, intr-o masura mai mica sau mai mare, un drum al unei idei prin diverse medii, culturi si perioade de timp, fiecare punandu-si amprenta intr-un fel specific.