[Igor_Paslusnik]

E adevărat că au participat şi Împăraţii la câteva Sfinte Sinoade Ecumenice şi deci, au vrut să influenţeze politic rezultatele Sinoadelor.

Dar ştii ce? N-au putut. N-au fost lăsaţi. Sfinţii Părinţi, le-au spus clar, că nu se pot băga cu politică omenească trecătoare, în chestiunile dogmatice mântuitoare. Şi au avut dreptate.

Au fost eretici care şi-au înţeles erezia şi au acceptat lepădarea ereziei, îndreptarea lor şi mărturisrea limpede dogmatică, înţeleasă şi asumată, explicată şi dreaptă, a Sfinţilor Părinţi. Unul e Nestorie.

Deci când ne referim la Sfintele Sinoade, nu vorbim deloc de chestiuni politice. Nu putem spune că seamănă cu adunările comuniştilor. E imposibil, fiindcă nu se vorbea deloc politică, ci numai empiricul creştinismului, exegeză biblică, analiza expresiilor fiecărui participant, tratări biblice ale cuvintelor Episcopilor de acolo şi aşa.

Când studiem Sfintele Sinoade Ecumenice, cele nouă, vedem că la toate 9, nu există implicat politicul, deşi au participat Împăraţii şi au vrut să infleunţeze politic, nefiind lăsaţi niciodată. A biruit Adevărul, efectiv de fiecare dată.

Prin urmare, când citim despre cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, nu putem, e imposibil să ne limităm să citim despre istoria Sinoadelor, că atunci nu înţelegem nimic. Trebuie să citim obligatoriu, pentru a înţelege complexitatea Sfântului Sinod, părţile lui dogmatice. De ce s-au adunat, despre ce vroiau să vorbească, despre ce au vorbit în definitiv, ce spuneau în amănunţime fiecare parte, fiecare tabără. Ce reprezentanţi au avut, ce răspunsuri dădeau fiecare la fiecare. Strict dogmatic. Iar din dogmatică, se intersectează, şi merg în paralel, ideile neunite, cu cele patristice.

Dogmatica şi patristica, fiind elementele definitorii şi categorice la fiecare Sfânt Sinod Ecumenic, cu temelia pe Biblie, sub insuflarea Duhului Sfânt pentru o tabără şi sub gândire omenească neinspirată, pentru cealaltă tabără.

Dogmele Bisericii, nu urmăresc nici un interes. Sunt absolut neutre faţă de persoane, de cultură, de exprimare, faţă de timpul exprimării lor, de locul unde au fost vorbite şi exprimate, de aceea ele sunt veşnice, valabile în fiecare secol, până la sfârşitul omenirii căzute. Dogmele Bisericii au fost dăruite oamenilor de Dumnezeu, prin Sfinţii Lui, tocmai pentru mântuirea Bisericii, ele nu pot fi inventate, fiindcă sunt din Dumnezeu, sunt perfecte. Dacă ne gândim profund la ele, observăm că nu le găsim nici un cusur, nici un reproş.

Scopul lor, este tocmai de a feri omul de minciună, de a-l ajuta să înţeleagă ce, de ce, cum, când, pentru ce, din ce, pentru cine, din cine, unde, este mântuirea, Biserica, Hristos, şi toate cele bune, faţă de cele rele.

Deci să-i citim pe Sfinţii care au participat la Sfintele Sinoade Ecumenice, mai mult decât pe istorici, să citim scrierile Sfinţilor Părinţi, cu privire la aspectele biblice, ale dogmelor/ereziilor, să mergem pe firul lor, de la rădăcini, până la vârf, şi cu rugăciune, smerenie, discernământ, şi multă râvnă de cunoaştere prin credinţă şi iubire, ne va da Dumnezeu să înţelegem.

E pur şi simplu fascinant, uimitor, să citeşti ce scriau Episcopii, Preoţii, Monahii, Creştinii, de la fiecare Sfânt Sinod Ecumenic, şi cum se ajungea să se stabilească cine vorbeşte drept şi cine vorbeşte strâmb, cine sunt ereticii şi cine sunt creştinii, cine-i în Adevăr şi cine-i în minciună.

Dar toate astea nu le poţi cunoaşte prin prejudecăţi, când spui: "ei, acolo la Sinoade, e politică, n-are rost să citesc." Atunci noi suntem cei ce pierdem, fiindcă nu citim. Dar când aflăm defapt ce s-a petrecut acolo, nu mai putem spune prostioare, ci rămânem uluiţi şi dobândim multă învăţătură şi sănătate sufletească şi trupească.

Iertare, dacă te-am obosit, scriind prea mult.

Am explicat cât de simplu şi de sincer am putut.