[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

ISTORIE ŞI PATRIOTISM

-I- (text satanist, antihristic)

Poate fi spectacol mai surprinzător ca acela al Poporului nostru luptând pentru viaţa sa după ce s-a lipsit singur de cele mai bune mijloace de apărare? Ne era necesară o administrare mai bună a patrimoniului şi o cultivare mai puternică a patriotismului. Nu am făcut nimic din toate astea. Puţini au procedat ca noi. Cu trecerea timpului pericolele la care ne expunem se înmulţesc. E nevoie de un program de protejare a fiinţei noastre naţionale.

Toţi ar trebui să medităm la ce spunea Montesquieu: Unele Popoare au căzut [...] în ruină şi servitute pentru că s-au neglijat pe ele însele. Să ne neglijăm pe noi înşine înseamnă înainte de toate s-o rupem cu istoria, cu strămoşii, cu sursa întremătoare a virtuţilor noastre şi cu efortul continuu de realizare a idealului naţional.

IUBIRE ŞI ÎMPĂRĂŢIE

Antitext satanist, antitext antihristic :

Creştinii nu vor spectacole, nu vor lucruri surprinzătoare, fiindcă durerea necredinţei şi materialismul oamenilor îi dor îndeajuns de mult. Războiul contra începătoriilor şi stăpâniilor, domniilor întunericul, adică dracii, pe care creştinul îl poartă zilnic, e prea dezastruos, ca să aibe timp şi de altceva.
Poporul lui Dumnezeu, nu are steag, nu are imn, nu are motto, nici deviză, nu poate trăda, şi nu poate fi trădat, Poporul lui Dumnezeu, Cetăţenii Împărăţiei Cerurilor, Biruitorii, nu se tem de moartea materiei trupului lor. Ei doar cred şi iubesc. Le e deajuns să mute munţii. Fizici şi munţii patimilor lor, ca să se sfinţească.
Poporul lui Dumnezeu, nu are nevoie de apărare a celor materiale, oricum sunt muritoare. Patrimoniul creştinului e în ceruri, căci acolo unde e inima ta, acolo-i şi comoara ta.
Mulţi se numesc creştini, dar ce puţini creştini sunt... Ce mult materialism, ce multă erezie, ce puţină încredere, ce puţină ascultare, ce mare-i depărtarea oamenilor de iubirea incomensurabilă a lui Dumnezeu.
Cu trecerea timpului suntem mai aproape sau mai departe de Împărăţia lui Dumnezeu, de iubirea faţă de toţi oamenii şi de mântuire.
Fiinţa noastră nu este naţională, nu poate fi, căci pentru Dumnezeu, naţiunea unei limbi e doar o ceată, din marea turmă a gândirii Noului Testament, a sfinţilor, a biruitorilor. Lui Dumnezeu nu-i pasă că eşti român, neamţ, rus, american, vrea să fi creştin, vrea să fi mulţumit cu ţara în care te-ai născut şi nimic să nu pui mai sus în inima şi viaţa ta, decât creştinismul, cel nestricat de secole, cel viu şi blând şi luminos, cel puternic şi smerit, cel limpede şi responsabil, creştinismul ortodox.

Toţi ar trebui să medităm la ce spunea Hristos: "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
15 De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.
16 Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.
17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
18 Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte."

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-II- (text satanist, antihristic)

Istoria nu păstrează trecutul în stare de materie inertă, sterilă. Ea păstrează şi transmite viaţa, ea e un multiplicator al forţelor. Prin ea virtuţile şi energiile înaintaşilor se adaugă virtuţilor şi energiilor celor vii. Fără istorie am păstra în sufletele şi minţile noastre tendinţe vagi, vestigii aproape informe ale vieţii şi eroismului de odinioară. Moştenirea trecutului s-ar rezuma astfel doar la patrimoniul material. Istoria e trecut şi tradiţie adunate şi condensate. Toată comoara pe care ea a strâns-o o oferă minţilor noastre şi ne face stăpâni pe patrimoniul nostru spiritual. Datorită ei la transmiterea patrimoniului material se adaugă transmiterea sufletului.

Istoria face conştiinţă, ideal şi voinţă din ceea ce nu era decât vestigiu aproape şters, tendinţă sau instinct. Ea ne stimulează eroismul, trezeşte în noi întreaga virtute ereditară şi impune conştiiţelor noastre voinţa strămoşilor. Într-adevăr, prin idealul pe care-l menţine, prin viziunea pe care ne-o dă asupra ţelului colectiv, istoria ne asigură continuitatea generaţiilor.

Antitext satanist, antitext antihristic:

Hristos a venit la plinirea vremii. Adică în timpul ISTORIC PERFECT, pentru omenire, umanitate, să-L primească, să-L înţeleagă, să-L accepte, să-L trăiască, ca să se mântuiască. Nu a forţat mâna oamenilor, nici a pregătirii lor, a aşteptat peste 5500 de ani, de la facerea lumii, ca omenirea să fie pregătită să-L primească, să ne arate drumul spre mântuire, El Mântuitor fiind şi arătânduni-l, ca să fim iarăşi în fericirea veşnică, de data asta, fără ispitiri, căci îndumnezeirea prin energiile şi harul necreate, le cunoaştem deja prea bine.

Înaintaşii noştrii, Sfinţii, ne-au arătat că se poate, mântuirea e personală, diferită, colorată, pentru vieţile diverse ale oamenilor, e unică la fiecare, dar temeliile mântuirii la fiecare, sunt aceleaşi, piatra cea din capul unghiului, Hristos, pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii.
Fărăr dovada sfinţirii lor, am păstra în sufletele şi minţile noastre, tendinţe vagi, pierderea timpului, ca toate celelalte religii ale oamenilor, sortite pieirii şi ruinei, lipsite fiind de Hristos.
Sfinţii şi Martirii, sunt adevăraţii eroi, care nu au luat arma în mâini şi nu au apărat un trup oricum muritor, urând şi ucigând pe alţii, sub orice motiv.
Comoara şi patrimoniul nostru sunt Sfânta Biblie, Sfinţii Părinţi, sunt săracii, care pururea îi avem cu noi, ei ne sunt cheile spre Ceruri, Sfintele Sinoade, Sfintele Canoane, ei ne sunt poarta, ei sunt Hristos, prin ei, deci prin Hristos, întrăm în nemurire, în fericirea cea mai presus de minte.
Datorită lor, suntem azi aici, datorită sfinţilor, nu datorită criminialilor din armatele fiecărei politici şi fiecărei opere lipsite de iubire şi de Dumnezeu, de-a lungul secolelor.

Istoria este conştiinţă, ideal, voinţă, din ceea ce nu era decât păgânism şi minciună a barbarilor. Ea ne stimulează sfinţenia, trezeşte în noi întreaga virtute ereditară, şi arată spre alegere conştiinţelor noastre, voinţa lui Dumnezeu prin sfinţii Lui. Într-adevăr, prin idealul pe care-l menţinem şi e tot mai fragil pentru mulţi, prin misiunea pe care ne-o dă asupra ţelului colectiv, istoria ne asigură continuitatea sfinţeniei.