Reusesc cu greu sa am timp sa apuc sa scriu.
Lasand gluma la o parte revin la subiectul initial:Predica parintelui legat de lipsa de maturitate si pregatirea ptr viata de familie a tineretului din zi de azi.S-a vorbit la un moment dat despre greutatea achizitionarii unei case in zi de azi.Vreau sa revin cu cateva situatii concrete de viata in care vreau sa arat ca problema nu este ca pe lumea asta ar fi prea putine case.Dimpotriva case sunt prea multe.Problema e ca sunt putini oameni.Viata este prea scurta iar cand luam o deciizie uneori implica zeci de ani, decizia respectiva.Da mi se parre un lucru dur dar asta este.Cunoasterea inseamna putere, iar necunoasterea e pacat.
1.Era o familie casatorita de putin timp.Locuiau provizoriu la socrii .Ea ramane gravida.Soacra le spune lor ca nu mai vrea copii ,(fiul ei care era ceva mai in varsta ca ea, mai avea doi copii dintr-o casatorie anterioara)ca ei ii ajunge.
Ea se duce si o intreaba si pe mama ei ,mama ii spune :"Si daca nu o sa stati la ei, veniti oricand la noi,si sa nu renunta-ti la copil!"Fiica ii spune:"Darla voi mai stau si sora cu cumnatul.Oare nu am fi prea multi!"Ea nu stia ca atunci cand dagostea se imparte este singurul lucru care devine mai mare cand este impartita nu mai mic.
Ea inexplicabil, desi avea siguranta mamei exprimata clar,se duce si avorteaza.Sunt lucrruri prea mari cu crimele astea intentionate,si un procedeu prea badaran(avortul-am vazut un film desprea asta mai demult),la un atat de fin "mecanism " care este corpul femei...Nora de atunci regreta treaba asta si in continuarre nu mai poate avea copii.
Ei gasesc o garsoniera si se muta de la tara.Dar la ce le mai foloseste?De atunci vizita norrei este sporadica in casa socrilor si tensiunea va ramane pe toata perioada vietii soacrei.
Ultimii ani soacra sta singura si bolnava.Fiul e singurul carre a avut si el grrija de ea cum a putut.Cei doi nepoti au venit destul de rar sa aiba grija sau sa-si arate afectiunea.
2.Tot asa un fiu se roaga de mama ajuta-ne pana la trei cu copii ca dupa aia ne descurcam noi (ma rog asta a fost mai demult cand nu era concediu doi ani ptr copil).Mama da un raspuns scurt:"Eu mi-am ingrijit copii,fiecare sa aiba grija de ai lui!"Si ii refuza.Tot asa fiul vine singur acasa la mama,situatia de atunci nu s-a mai detensionat sau imbunatatit.Ea(soacra) tot asa este mai mult singura sotul a murit de multi ani.Si intrebati mai multi oameni in varsta (as putea iara sa va dau o gramada de exemple dar nu mai apuc sa termin mesajul)e cumplit sa fii singur fiind batran.
Treceam pe langa o batranica, in sat la socrii(care culmea e vecina cu cea mai de sus)care daca stateam cu ea cinci minute, imi multumea ca am stat cu ea de vorba si imi spunea ce cumplita e singuratatea.
3.Este intrebata o a treia soacrra daca isi ajuta copii cu cresterea nepotilor.Ea raspunde cum sa nu si are de grija de ei, si ii creste cu mai mare grija ca de copii ei.Si imi spune omul:"Orice prostii ar face soacra asta a mea, i le iert fiindca nu am sa uit niciodata ce ajutor si educatie le-a dat in primii ani la copii cand noi am mai avut si servici."O iau iarna si o duc la bloc nu o lasa singura, primavara o duc iara la tara.Au grija de ea ca si cand ar fi si mama lui nu numai a ei.
Lipsa locuintei nu e o problema.Cum bine a subliniat Yasmina,"jumatatea celalta" poate iti este dat sa il intalnesti la momentul "t" cand nu ai poate o locuinta.Dar nu lasati la nici un caz ca omul sa treaca pe langa voi.Am invatat ca sunt momente, care e foarte important sa iei o decizie,iar decizia cum am spus se poate sa cuprinda viitori zeci de ani ,nasterea sau nu ... a unei fiinte umane nevinovate.
Adevarul ca sunt si case si scoli, dar... nu mai sunt copii
Am fost la un curs european, in care se spunea ca europa a realizat, ca astazi pe primul plan trebuie pus factorul uman ,aceasta este cea mai mare bogatie si pregatirea oamenilor.
Mie mi se pare a fi plin de case .Copii sunt putini.Am fost cu un club montan in doua localitati de deal nu foate departe de doua orase.Scolile frumos renovate termopane tot ce trebuie si scolile inchise.Dupa ce au terminat cu renovarea au realizat ca numarul de copii e atat de mic, incat mai bine ii duc cu un microbuz la localitatile din apropiere.
Ziduri destule, oameni... putini.
Mai vorbesc cu un batranel simpatic din corul nostru cateodata.Si la un moment dat imi spune daca nu vreau sa am de grija de el(copii plecati in strainatate).Ii spun ca am si eu mama si soacra ,ca, cumnatul si fratele sunt mai departe si eu trebuie sa am grija de ele.Si nu am cum.Asa un om e o binecuvantare .Si cu siguranta ca el, mai sunt multi altii, la care copii lor sunt departe .Ce trebuie doar grija si ceva rabdare, ca sa ai grija de niste batrani.Dar cum e e omul asta, eu zic ca e o binecuvantare!Cand ai sta cu el in casa,dupa ani... la inmormantare ai plange ca ptr unul de-al tau.
Daca cineva crede, ca la un moment dat ar avea nevoie, si nu e sigur de raspunsul de "DA!", al parintilor in cazul unei nevoi de a fi ajutati, pastrati cele trei cazuri si va rog expuneti-le celor in cauza.Poate ii va ferii de niste anii care nu mai pot fi dati inapoi.Care au o caracteistica comuna:Toata lumea are de pierdut!
|