Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu m-am convertit din cauza ca am aflat despre minunile petrecute la nivel vizibil in lumea catolica.
Eu m-am convertit dupa ce am cunoscut personal un preot minunat si am aflat de existenta unor episcopi care au murit pentru credinta lor, mai precis pentru un singur aspect al ei: acela ca a te rupe de vicarul lui Cristos inseamna a te rupe de Cristos. Ofertelor celor care le-au propus sa isi pastreze libertatea aparenta, sa isi pastreze toate celelalte aspecte ale credintei si chiar functiile si onorurile, ei le-au dat urmatorul raspuns: "credinta noastra este viata noastra!"
Ca acel preot care m-a pescuit, ca acei superiori ai lui pe care ii cunoscuse si ii urmase, ca aceia as vrea sa fiu. Credinta mea sa fie viata mea.
Cercetarea minunilor a venit mai tarziu si, desigur, a lucrat la randul ei in sensul intaririi credintei. Dar nu acesta a fost factorul declansator. La data convertirii mele, eu nu auzisem ca trupurile atator sfinti sunt incorupte, nu auzisem de aparitiile Sfintei Fecioare, nu auzisem de miracolul de la Lanciano si nici de celelalte miracole euharistice si nu stiam nici ca Padre Pio a inviat copii morti, nici ca a prezis unui oarecare tanar preot polonez ca intr-o zi va ajunge sa fie Papa.
Ceea ce m-a atras pe mine au fost oameni cu care as vrea sa seman.
|
Dar de ce pentru a te mantui e nevoie sa fi sub episcopul Romei? Nu inteleg... Pe langa ca, daca un episcop are sa reprezinte pe toti crestinii din lume (teoretic), nu ar trebui sa fie mai mult decat sfant? Uite cati papi deplorabili au existat in lumea asta, bineinteles ca or fost si papi buni, dar spre exemplu familia Borgia si altii, cum poate o dogma ca infalibilitatea papala sa coexiste cu un comportament imoral si deplorabil?