Nu apărați desfrânarea că nu are nicio apărare. Ea nu întreține, ci mai curând sau mai târziu macină dragostea dintre soți și duce la ură și răzbunare, ca orice păcat. Iată cu ce rânduială să fie soții de un înțeles. De ce așa? Iată lămuriri: O căsătorie creștină nu este cu putință decât între creștini convinși. Tot ce este sănătos în părinți înclină spre Dumnezeu, iar tot ce este păcătos sau bolnav înclină spre începătorul răutății iar în copil se bat cap în cap aceste înclinări potrivnice.
Necredincioșii în Dumnezeu nu pot avea parte de Taina lui Dumnezeu, în care nu cred. Până când cineva este înafara credinței creștine dreptmăritoare, tot ce face e păcat și păcatul îi este lege. Cu necredincioșii nu e cu putință viață curată. Prin răbdarea chinuirii de la ei, pot fi biruiți de Dumnezeu și înviați din moartea în care trăiesc. Ajutați-le, răbdând toate de la ei, dar împotrivindu-vă păcatului, chiar dacă ar fi aceasta o mucenicie continuă, neîntreruptă.
Deci: „Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului (Efeseni 5, 22-24; 1 Corinteni 11, 3), dar când capul lui este păcatul și “dumnezeul lui e stomacul”, nu are ce sfat de mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos e mort, iar sfatul morților duce sigur la moarte; acolo să nu mergeți. De morți să nu aveți frică. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici vouă să nu vă fie teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o și Sfinții.
Pr. Arsenie Boca