Eu ii sunt sotului alaturi cu sufletul, ma rog pentru el si pentru copiii mei sa creasca alaturi de ambii parinti. In fiecare seara cand le fac rugaciunelor celor mici (cand eram langa ei ii mangaiam pe crestet, acum o spun in gand cand ma bag in pat) ma rog sa le dea Dumnezeu sanatate, noroc, intelepciune, sa-i ajute sa devina oameni buni si sa aiba grija de ei sa creasca alaturi de parintii care i-au facut.
Ma duc la sotul meu cand pot, cam o data pe luna, ii duc un pachet, ii las bani ca sa ma poata suna, vorbim zilnic la telefon cate 5 minute.
Socrii, desi stau la cateva blocuri distanta nici nu vin pe la mine. Stiu ca au o situatie materiala foarte grea, stau si cu cumnata mea si copilul ei de 15 ani, intr-un apartament la al nostru de 38 mp. Le-am spus ca nu am nevoie de nici un ban de la ei, dar macar asa sa treaca pe la noi o data pe saptamana sa vada ce fac nepotii, imi e si jena de parintii mei cand ma intreaba de ei ..., dar n-ai cu cine vorbii ... Ma rog si pentru ei, ii respect, ii sun, eu imi fac datoria, ii respect.
In rest, suntem sanatosi cu totii, ceea ce este cel mai important. Necazurile mele nu sunt cele mai grave. Mi-a dat Dumnezeu doi baieti gemeni, asa cum mi-am dorit dintotdeauna, am parintii alaturi, ma ajuta cum pot, serviciul e bun, reusesc sa ma incadrez cu banii de la o luna la alta (adevarat ca mai imi "scapa" si parintii din pensie cate un ban pt un bax de scutece sau lapte praf).
Dumnezeu ne da cat putem sa ducem. Trebuie sa ii fim recunoscatori ca suntem oameni normali, sanatosi, ca restul le trecem, mai greu sau mai usor.
|