"""Nu stau sa judec,dar cine te ajuta acum cu 2 copii mici?Ca nici la serviciu nu poti merge daca au cateva luni.
Acum cand ai mai mare nevoie de sotul tau,nu este langa tine pt ca are un viciu major.
Ori asa sa faci copii dar sa nu fii un parinte pt ei,cu sprijin si daruire,mai bine fara..""""
Acum copiii au 1 an si 7 luni si i-am dus in weekend la parintii mei in provincie; eu locuiesc in Bucuresti.
Dupa ce s-a intamplat cu sotul meu, cand aveau baietii doua luni, a venit mama (pensionara) sa stea cu noi. Dupa 3 luni, sotul meu a fost arestat la domiciliu si a stat cu noi. Eu ieseam cu copiii afara, eu faceam cumparaturi ... Mama s-a dus inapoi la tata, acsa la ea.
In august anul trecut, cand copiii aveau 11 luni m-am intors la serviciu, seara veneam intr-un suflet acasa, sa scot copiii afara. In noimebrie, chiar de ziua lui, sotul meu a primit condamnarea definitiva, 7 ani, din care speram sa faca mult mai putin. Atunci a venit mama din nou la noi. Iar saptamana trecuta i-am dus la parintii mei, pt ca e si pacat sa nu stea afara, in curte, mamei deja ii era tare greu in apartament. Ii voi da acolo la cresa la toamna, pt un an, apoi, cand vor implinii 3 ani, vreau sa-i iau acsa si sa-i dau aici la gradinita. Sper sa ma pot descurca singura cu ei. Acum erau prea mici ca sa stau doar eu cu ei, sa-i duc aici la cresa ...
Vedem ce ne rezerva viitorul.
Sotul meu mai are un copil de 14 ani, dintr-o relatie anterioara care sta cu mama lui, in alta tara.
Ce ironie: pe acela l-a crescut pana la 6 ani cand a plecat din tara, iar cu ai mei nu poate sta in primii ani ...
Am stiut de la inceput de existenta celuilalt, chiar au venit in tara cand eram eu inca insarcinata, mai vorbim pe net, le-au trimis niste hainute celor mici. Nu am nimic de impartit nici cu copilul, nici cu mama lui, Doamne Fereste.
|