[AlinB]

Am rezerve fata de interpretarea asta, dar nu are sens sa o lungim.

Tragand linie, daca nu se afurisesc cei care intra dar nu raman la slujba, nu cred ca e cazul sa se afuriseasca nici cei care nu se impartasesc saptamanal.

Ca sa nu mai vorbim ca a obliga sa se impartaseasca cineva sub amenintarea unei imaginare afurisenii a unui canon care nu se mai aplica, este chiar penibil.

Comparatia cu concertul rock este neinspirata.
Acolo fiecare isi traieste individualist si egoist placerea, sincretismul extern de actiune, creaza iluzia unitatii.

In orice caz e mult mai usor de realizat relatii strict pe orizontala decat printr-o relatie care sa urce mai intai pe verticala pentru a cobora la cel de langa tine.

Importanta Sf. Liturghii si a (mai) desei Impartasanii nu se descopera invocand un canon amenintator.

La fel, si eficienta duhovniceasca a ei nu se obtine inroland oamenii fortat si mai presus de capacitatile lor duhovnicesti in chestiuni delicate.

Sigur, unii pot invata sa innoate aruncati fiind in apa cea mai adanca, dar poti fi sigur ca aplicand metoda asta la toti de dragul principiului, mult mai multi se vor ineca pur si simplu daca sunt obligati sa faca asta pana la capat.

Oricum, daca e sa ne raportam la povestea Sf. Maria Egipteanca gasim argumente pentru elemente practice din ambele pozitii (impartasania deasa/rara)

S-a impartasit fara spovedanie, chiar avand pacate grele, i s-au iertat prin pocainta personala, fara asistenta unui duhovnic, si s-a impartasit rar, doar de 2 ori in viata.
Rezultatele spirituale sunt insa incontestabile.

Si nu cred ca s-ar hazarda nimeni sa-i conteste comuniunea ei cu Trupul Lui Hristos, chiar daca nu a fost exprimata vizibil printr-o prezenta duminicala la Sf. Liturghie afisand o stare de comuniune extatica.

P.S. Ascultarea de duhovnic este mantuitoare chiar si cand duhovnicul iti cere sa faci ceva imoral?