Prea multă pedală pe problema hranei, a țărilor sărace etc. Asta era, parcă, din agenda politicienilor dintotdeauna, nu-i așa? Pâine și circ și celelalte.
Or, din vremea celor care își așteptau Salvatorul (a se citi omul care să-i scoată din robia romanilor) până azi, Biserica se ocupă cu "pâinea cea spre ființă", iar nu cu amidonul plantelor cerealiere.
Un Eliberator din sărăcie al Terrei ar putea fi atractiv, poate, pentru trupurile celor chinuiți fizicește. Nu, însă, pentru creștinii care, adeseori, aleg tocmai sărăcia și foamea, frigul și arșița ca fermenți ai iubirii lui Dumnezeu.
Care guvern, pledînd pentru rezolvarea crizei economice de aici ori de aiurea, ar avea oarece succes înaintea celui sau celei obișnuiți cu pocăința și Lumina neînserată? Că doar acestea nu vin sub formă de monezi zângănitoare și nici ca butii cu untdelemn ori saci cerești de mălai și făină...
Mă tem că omitem un amănunt din personalitatea antihristului: puterea lui de înșelare duhovnicească, nu numai trupească.
|