Bullshit. Iar se decontextualizeaza niste afirmatii, folosindu-se din plin argumentul gresit al autoritatii. Cum sa iei afirmatiile unor fiinte umane muritoare, failibile, ca reper moral absolut peste timp?! Pe vremea aceea, teatrul era de inspiratie "pagana", namely greco-romana, asa ca "Sfintii Parinti", adica ideologii noii religii dominante, devenite universale, isi prelucrau psihologic auditoriul/cititorii, prevenindu-i de asa-zisele mari pericole, gen vatamarea simtului moral, pierderea mantuirii, si alte abstractiuni. Greseau grosolan; scuze, l-am citit pe, sa dau un exemplu, Plautus. Omul a fost un urias; pe langa el, blasfemiatoarea-inotatoare-in-proprie-osanza, aka Alinutza, e o diletanta care gangaveste ceva prin falduri falnice de lipide (asa-zsiul ei talent e fabricat de mass-media). Nu vad nimic obscen sau periculos pentru suflet in piesele lui Plaut, de altfel perfect moralizatoare. Ati citit careva piesele sale? Bineinteles ca niste barbosi saturati de ascetism si de autoritate ar fi vrut doar...piese cu sfinti, probabil.