[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de slade123

Ma bucur sa vad oameni devotati intrutotul lui DUmnezeu caci rar sunt acestia in zilele noastre, cat despre iertarea aproapelui,eu cel putin nu o pot face pentru ca ei nu ma supara decat foarte rar si atunci pentru intervale scurte de timp,eu ii inteleg, fiindca multi nu stiu calea,ceea ce chiar ma supara sunt cei care o cunosc insa nu o urmeaza din nerozie ori din nepasare(chiestia asta chiar ma supara).Ai dreptate,aproape toti colegi mei ma considera ciudat pentru ca cred si tin post,fac metanii etc...lor nu li se pare un lucru normal din pacate...am si cativa colegi care cred dar superficial,adica doar cu gura,fapte mai rar sau deloc,eu le-am zis insa nu o iau in serios...eu ii inteleg caci nici eu nu am luat in serios pana nu am fost revelat si cu toate astea si dupaia am gresit...(sunt prost) insa eu spre deosebire de ei mereu incerc sa schimb lucrurile rele(ca nu reusesc mereu e alta treaba...) isa eu incerc...de ar incerca si ei ar fi bine insa mno...! Iubirea am cautato,si am gasito in Divinitate,daca am raspandit aceasta iubire? ei bine as fi raspandito dar nu am avut cu cine ,foarte rar primeam un feedback din partea cuiva si acela fiind slabut,eu sunt bun cu toti,ii ajut mereu cu ce pot,si cand cineva imi cere ceva pun problema lui pe primul loc,insa cand e vorba sa mi se intoarca binele nu primesc niciodata sau foarte rar...insa nu ma supar si asta nu ma opreste din a face bine.
Te salut si eu si sper sa ne vedem in rai intrun numar cat mai mare cu putinta,insa pentru asta trebuie sa stam de veche :)

Nimic nu putem fără ajutorul şi pronia (purtarea de grijă) lui Dumnezeu.

E foarte frumoasă mărturisirea ta de credinţă. Am citit cu atenţie ce ai scris, şi m-am bucurat tare mult. :)

"Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine." - Romani 12, 9.

Să-ţi ajute Dumnezeu şi ţie, să fi cu totul devotat Lui, mai ales când vei întâlni oameni păcătoşi, sau îţi va da târcoale ţie păcatul şi neputinţa, şi chiar dacă faci unele păcate mici, să le spovedeşti la duhovnic fără frică, la un duhovnic, ce să-ţi fie ca un tată şi să lupţi să nu le mai faci.
De păcatele mari să fugi ca de foc, ca de moarte şi ca de şerpi veninoşi. Ocazia e taina păcatului. Vor fi multe ocazii. Să nu mergi la ele. Să nu vorbeşti cu ispitele din gând, să le biruieşti cu rugăciuni scurte: Doamne, ai milă de mine. Doamne ajută-mă. Doamne, nu mă lasă. Doamne, întăreşte-mă. Doamne, eşti bucuria mea, îţi mulţumesc, că mă miluieşti şi mă ajuţi.

Să ştii că toţi care se numesc creştini, se chinuie să urmeze calea, frăţior slade123. Nu ai de ce să te superi pe nimeni. Mântuirea e personală. Adică e diferită la fiecare. Important e doar să fi cât mai creştin poţi, să te fereşti de întunericul de orice fel, mai ales de erezie.
Atunci când vezi pe cineva că se depărtează de cale, să mergi după el, să-l ajuţi, să nu-l laşi, că prin tine va lucra Hristos în acele clipe. Dar să nu îl cerţi, să nu fi supărat pe el, ci să fie ca şi fratele tău geamăn, ca şi cum ai vrea să fi chiar tu ajutat. Să-ţi pese de el, dar să fi blând cu el. Şi să nu-l forţezi. Să nu se simtă obligat de tine, cu ceva. Dacă te va respinge, să îl laşi, că dacă Hristos nu îl obligă, cu atât nici noi. Te rogi pentru el. Va veni el singur apoi, cu lacrimi, dar şi cu bucurie, când va crede de cuviinţă. Dumnezeu îl va ajuta.

Trebuie să ne cunoaştem credinţa, să o mărturisim, şă citim cu drag din Noul Testament, şi Sfinţii Părinţi, cât putem, cât îi iubim, şi orice stare de moleşeală avem, să nu ne fie frică, să ne ridicăm, cât mai repede posibil, din orice cădere. Dumnezeu ne va întinde mâna, şi o ţine întinsă până apucăm de ea. :)

Iar pe colegii tăi, să-i ierţi, că se prostesc şi ei, dar să nu le mai spui că ţii post şi faci metanii, decât doar celor care vor să facă şi ei.
"Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui." - Matei 10, 22.
Să fi deschis şi bucuros cu oricine, chiar dacă ţi se pare că e un coleg rău. De oamenii mari, maturi, ce îţi par răi, să te fereşti, dar dacă vor să vorbească cu tine, să le vorbeşti, poate vor ajutor, dar doar când sunt oameni pe lângă tine, altfel să pleci, ca să fi în siguranţă. Ţine post mai departe, când e de ţinut, şi roagă-te, că nu e în zadar, niciodată, nimic, ce faci pentru Dumnezeu, ai să vezi.

Orice ţi s-ar întâmpla, să rămâi cu Dumnezeu Treime, că cu cât eşti mai mult şi mai bine cu Domnul, cu atât mai bine şi mai uşor biruieşti ce e rău. Iar când îţi va fi greu, vei fi adunat şi întărit.

Faptele celorlalţi, să te bucuri pentru ele, când ele sunt şi le vezi, dar să nu te aştepţi să le vezi, că în tinereţe ne apropiem puţin mai greu de Dumnezeu, dar EL ne zâmbeşte şi ne aşteptă. Iar dacă nu vezi fapte bune la ceilalţi, să nu le cauţi, ci să-i ajuţi tu cu ce poţi, să le faci bine, să le dăruieşti din puţinul tău, mâncare, sau ceva dulce, sau pix, sau orice, orice. Şi să te rogi pentru ei, dar să nu le spui. Să zici: Doamne, ajută pe colegul meu, că uite-l că nu poate, şi ajută-mă şi pe mine.

Să te bucuri că ţi se revelează Dumnezeu, sau mai bine spus, ţi se descoperă, mai ales în lucrurile simple, în flori, în natură, sau în Biblie, mai ales. Dar să nu fi prea sensibil :) să fi bărbat, puternic în voinţă, tare în credinţă, iubirea de Dumnezeu şi de oameni, să fie farul care luminează viaţa ta.

Să nu te opreşti niciodată din a încerca să fi cât mai bun, cât mai pe placul lui Dumnezeu, chiar dacă nu îţi iasă mereu, tu fă tot posibilul întotdeauna şi Dumnezeu va face restul pentru ca tu să reuşeşti.

Iar iubirea care ai găsit-o în Dumnezeu, în Divinitate Sfânta Treime, nimeni nu o va putea lua de la tine, niciodată, decât dacă o dai tu de bună voie. Dar dacă o preţuieşti şi o păstrezi la loc de cinste, va da roade din cele mai frumoase şi dulci, şi vei da şi la alţii roade şi vă veţi bucura în Hristos, care este acum şi va fi şi atunci cu voi.

Dacă vei pune mereu problema celuilalt pe primul loc, poate Dumnezeu îţi va ajuta şi poate vei ajunge preot. Ce bucurie ar fi în cer şi pe pământ, să reuşeşti asta. Atunci vei putea să ajuţi pe oameni, cel mai mult. Dar şi responsabilitaţile vor fi mari, dar fi fără frică, Dumnezeu îţi va da putere şi har peste har, dacă vrei să lucrezi cu harul Lui, să nu-l pierzi, să îl înmulţeşti şi să îl dăruieşti mereu celorlalţi.

Ţi-am scris poate cam mult :) iartă-mă, sper să nu te fi obosit, nu m-am uitat cum au trecut rândurile.

Să fi înţelept şi să ai răbdare, frăţior drag. Să nu-ţi fie frică şi să te rogi mult şi să iubeşti poate mai mult.

Vom reuşi, cu mila lui Dumnezeu şi rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor.

Ştii de ce? Pentru că Hristos a înviat. :)