Citat:
În prealabil postat de florin.oltean75
O fapta buna a omului este dragostea omului pentru ceilalti.
Un om care iubeste, care se bucura de ceilalti, nu doreste sa moara.
A crea o faptura care nu-si doreste propria moarte, muritoare, este fundamental un act sadic.
Iar un refuz al nemuririi, alungarea din Eden, creioneaza un Dumnezeu iudaic potential gelos pe insasi propria creatura.
Ce fel de Dumnezeu este acesta? Se pare ca foarte uman.
|
Nici pedeapsa cu moartea, pentru neascultare, nu ne dezvaluie un Parinte Atotputernic indulgent, intelegator, sensibil.
Unii se vor chinui vesnic, altii nu.
De ce bogatului din iad i se refuza mangaierea, atunci cand in cele din urma se caieste si se gandeste cu purtare de grija la semenii lui? (pilda bogatului nemilostiv si saracului Lazar)
Dar cine suntem noi sa judecam ratiunea vietii si a mortii? Nu-i asa?