Acest citat nu l-am gasit in romana, m-a ajutat cineva sa il traduc. E din timpul primei cruciade, deci la scurt timp dupa Schisma. Se pare ca apusenii isi pierdusera deja harul, Sfanta Lumina nu a aparut decat dupa plecarea preotilor si ierarhilor catolici din Biserica Mormantului. Autorul catolic da explicatia ca aceasta s-a intamplat datorita faradelegilor comise de cruciati, din cauza pacatelor lor. Noi spunem ca din cauza slujirii impreuna cu catolicii, care isi pierdusera harul.
"Fulk- capelanul Regilor Cruciați ai Ierusalimului, după cucerirea Palestinei scrie următoarele:
Când pelerinii din vest – (din rândurile cruciaților), care au vizitat orașul Sfânt înainte de căderea Cezareei, pentru a sărbători Paștele - au ajuns la Ierusalim, tot orașul era în mare fierbere, deoarece Focul Sfânt nu mai apărea, iar credincioșii și-au petrecut întreaga zi, așteptănd zadarnic in biserica Învierii.
Deja de câteva ori preoțimea greacă și cea latină începusera să cânte „Doamne miluiește”, de câteva ori începuse cântările și patriarhul latin de asupra Sfântului mormânt, dar focul ceresc nu cobora peste nici una din candelele templului.
În următoarea zi, chiar de Paști, tot clerul și întreg poporul s-au adunat din nou în biserica Învierii și iarăși focul ceresc nu a pogorât.
Atunci, parcă inspirați de sus, preoțimea latină și regele, împreună cu toată curtea sa au purces, desculți, într-o procesiune către templul lui Solomon, fosta moschee a lui Omar, recent transformată în biserică creștină.
Între timp, grecii ortodocși împreună cu sirienii au rămas la mormântul Sfânt, rupându-și hainele de pe ei și implorând cu strigăte disperate harul divin când, în cele din urmă, Focul Sfânt a pogorât.
La vederea Lui, lacrimi de recunoștință au izvorât din ochii credincioșilor, toți au exclamat în cor „Doamne miluiește!” și s-au grăbit să își aprindă lumânările.
O bucurie totală a cuprins atunci Ierusalimul."
|