[sophia]

S-a cam deviat de la subiectul firului, dar am citit ultimile pagini si sunt in mare parte de acord cu ceea ce scrie Yasmina.

Bineinteles insa ca exista niste lucruri individuale.
Am sa scriu punctual observatiile mele:

1. Si eu sunt surprinsa ca preotul a impartasit-o pe fallen, dar ma gandesc asa:
Daca ii stie situatia (ca nu e cununata), atunci poate ca a facut-o pentru ca este insarcinata. Nu stiu daca sarcina nu este o exceptie de la anumite canoane.
Poate ca o fi stiut el preotul ceva si a avut ceva in vedere.
Mai exista totusi si preoti mai deschisi, mai liberali, mai orientati spre a ajuta omul.
Adica intre canoane si situatia unui om nu stiu pana la urma ce trebuie luat in considerare. Ca pana la urma religia este facuta pentru a ajuta omul si nu invers.

Totusi fallen trebuie sa nu piarda din vedere ca daca vrea ca fiica ei sa fie cu Dumnezeu, trebuie ca ea insasi sa faca ceva pentru a fi cu El.

Nu se poate spune ca o femeie este impartasita numai pentru pruncul pe care il poarta in pantece. Sfanta Impartasanie nu trece ca rapidul prin gara, ci patrunde si in fiinta ei.

2. Educatia si grija duhovniceasca a copiilor o au mai multe persoane: parinti, nasi de botez si preoti.
Si eu cunosc situatii in care din mame foarte credincioase copiii au fugit de biserica, dar cred ca exista si situatii inverse.
Daca o mama si/sau un tata a gresit, atunci exista celelalte persoane care ar trebui sa ajute copilul. Si atunci ma intreb unde sunt nasii si unde este preotul in astfel de situatii grele.

Da, mai pot aparea diverse probleme care pot influenta o persoana in credinta, din care in primul rand ar fi anturajul.
Dar poate fi si o problema interna, de suflet a copilului sau a omului matur (ca si lui i se poate intampla).
Asa cum am spus si preotul si credinta insasi trebuie sa faca ceva pentru ca oamenii sa ramana cu el/ea.
Prea mult se cere numai de la om: fa aia, si aia si aia, nu fa aia, esti un pacatos, canoane,etc. Pentru numele lui Dumnezeu, ai niste oameni in fata. Fa tu preot, tu credinta, ceva pentru ei, vezi ce li se intampla oamenilor!!!

3. Parintii au obligatia sa puna niste limite in educatia copilului si sa-i arate ce consecinte pot aparea la faptele sale.
Sigur ca trebuie facut cu grija si nu cazut in extreme.
Si trebuie personalizat, in functie de copil.
Unui copil cuminte si timid nu-i mai pui si tu spaime si restrictii, iar altuia mai nebunatic trebuie sa-i pui limite si nu sa-l lasi de capul lui.

Din pacate in ziua de azi e prea mult liberalism in educatia copiilor. Au voie sa faca orice si sa calce in picioare totul si consecintele se vad.
Eu am avut parinti foarte severi. Pe atunci am suferit cumva. Azi ii inteleg si le multumesc, pentru ca am ajuns asa cum trebuie. Sigur au existat anumite greseli, dar n-au stiut si putut nici ei mai bine.

4. Fetele cuminti nu prea au succes la baieti. Uitati-va si voi in jur si faceti-va o statistica.
In statistica mea scrie ca fetele mai deschise, mai iesite in lume si care stiu sa procedeze cu baieti au cel mai mare succes.
Nu trebuie cazut in extreme: nici sa ia baietii la rand de la 13-14 ani, dar nici sa stea ca la manastire pana la 40-50.

Si in aceasta privinta tinerii trebuie educati corect.
Trebuie sa stie exact ce-i asteapta, ce se poate intampla, trebuie sa stie si sa se apere si sa fie demni, dar si sa gaseasca drumul pentru a-si face o familie.
Tinerii trebuie pregatiti si pentru familie, din toate punctele de vedere. Ah, daca ei vor la manastire, este cu totul altceva. Dar in rest toti vor iubire si casatorie. Nimeni nu vrea sa ramana singur.

Cu virginitatea la casatorie este o problema. In principiu o sustin, dar eu am o problema pentru care inca nu s-a gasit solutia (alta decat a evita virginitatea).

Si nici eu nu cred in relatiile platonice dintre tinerii de sex opus (normali).
Bine, se poate controla pana la un punct.
La fel cum am anumite probleme in a intelege cum poti sa ceri abstinenta unui cuplu de casatoriti care dorm in acelasi pat.