[cristiboss56]

Într-un articol calomnios publicat în ziarul Adevărul de Timişoara, domnii Daniel Dancea, Ştefan Both (din Timişoara) şi Cezar Pădurariu (din Iaşi) îşi dau mâna şi se lansează într-un atac furibund la adresa Patriarhului României în stilul celor apărute în ziarul Scânteia din primii ani ai regimului comunist.
Materialul de presă denigrator publicat în ziarul Adevărul de Timişoara nu mai miră pe nimeni, deoarece cei trei jurnalişti instigă permanent la ură confesională şi la învrăjbirea dintre Biserică şi societate. De mulţi ani, Biserica şi activitatea ei în favoarea societăţii româneşti reprezintă pentru aceştia nu un subiect de presă care trebuie tratat cu obiectivitate jurnalistică, ci o temă de atac, probabil expresia unor convingeri şi frustrări personale sau rezultatul influenţei asupra lor din partea unor persoane şi grupuri interesate de denigrarea permanentă a Bisericii Ortodoxe Române.
Articolul din ziarul Adevărul de Timişoara este construit exclusiv prin reluarea obsesivă a unor afirmaţii calomnioase, speculaţii gratuite şi provocări nedemne (ca aceea de la Timişoara din anul 2008), date publicităţii de cei ostili Bisericii sau colportate din surse obscure, care nu au fost niciodată probate cu dovezi clare. Şi de această dată, cei trei jurnalişti de la Adevărul reiau aceleaşi calomnii, evident cu scop de denigrare despre presupuse relaţii cu Securitatea şi pretinse legături oneroase cu politicieni şi oameni de afaceri niciodată dovedite.
De altfel, de-a lungul timpului, Patriarhia Română a răspuns prompt, a demontat toate dezinformările şi a făcut clarificările necesare pentru informarea corectă a opiniei publice în legătură cu aceleaşi dezinformări nedemne pentru un jurnalist onest.
Probabil că la cele apărute în ziarul Adevărul de Timişoara nici nu ar mai fi trebuit dat un răspuns. Totuşi, în urma acestui nou atac mediatic din partea publicaţiei Adevărul se impun spre meditaţie următoarele:
Până unde poate scădea calitatea demersului jurnalistic la unii jurnalişti fără responsabilitate, care, prevalându-se de libertatea de exprimare, sunt convinşi că a calomnia sau a denigra este ceva firesc?
Cum poate o instituţie de presă ca Adevărul să fie preocupată în cazul Bisericii doar de a susţine o campanie de denigrare permanentă a ei, uneori „mascată“ de câteva articole pozitive pentru a induce publicului cititor ideea de obiectivitate gazetărească? Însuşi faptul că această publicaţie este acum în insolvenţă arată că cititorii nu se lasă înşelaţi de aparenţe.
Desigur, fiecare instituţie media particulară are libertatea de a-şi alege propria politică editorială, însă se constată încă o dată că publicaţia Adevărul de astăzi continuă campania împotriva Bisericii după modelul ziarului Scânteia de odinioară. Astfel, în acea publicaţie oficială de tristă amintire a regimului comunist din România, într-un articol din 1986, Biserica era combătută ideologic prin apologia propagandistică a „superiorităţii omului societăţii socialiste cu trainice convingeri materialist ateiste, forţa hotărâtoare a tuturor transformărilor revoluţionare din societate“ (conform revistei Historia, iulie 2013). Mesajul ziarului Scânteia de atunci şi al cotidianului Adevărul de astăzi este în esenţă acelaşi! (Biroul de presă al Patriarhiei Române)